Răbdarea celui smerit

Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui. Matei 10, 16-22

Să fim cu luare aminte la cele pe care Domnul Iisus Hristos ni le-a poruncit. Pe cele consi­de­rate greu de realizat, după mintea noastră omenească, suntem îndemnaţi să le ducem la împlinire. Aşa este şi în cazul răbdării sau când vine vorba de iubirea vrăjmaşilor. În pericopa evanghelică de astăzi, Mântuitorul ne spune: „Iar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui“. Înţelegem că răbdarea nu trebuie să fie ceva de moment. Răbdarea izvorăşte din puterea credinţei pe care o ai în Dumnezeu şi din dragostea pe care o purtăm Domnului Hristos. Să înţelegem că ea are diferite feţe. Astfel, vorbim de răbdarea elevului, dar şi de cea a învăţătorului, de răbdarea celui căsătorit, dar şi a celui dedicat vieţii monahale; răbdarea celui de pe patul de suferinţă, dar şi răbdarea celui care se străduieşte să-i aline suferinţele. Cu răbdarea ne însoţim când plecăm pe drumul spre poarta raiului. Răbdarea nu se termină niciodată la cel care ştie calea smereniei şi are nădejde în Dumnezeu.