Rămas-bun de la vrednicul Părinte Arhiepiscop Gherasim

Vrednicul de pomenire Arhiepiscop Gherasim Cristea al Râmnicului a fost înhumat sâmbătă, 12 aprilie, în mormântul pregătit în incinta Centrului eparhial din Râmnicu Vâlcea. Înaltpreasfinţia Sa a trecut la cele veşnice în dimineaţa zilei de miercuri, 9 aprilie, la vârsta de 99 de ani. Ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, membri ai familiei arhiereului, reprezentanţi ai instituţiilor statului, cler şi credincioşi ai eparhiei au venit să aducă un ultim omagiu celui ce a păstorit Arhiepiscopia Râmnicului vreme de 30 de ani.

În Catedrala arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a săvârşit Sfânta Liturghie în Sâmbăta lui Lazăr împreună cu un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi, din care au făcut parte Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, şi Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” al Catedralei mitropolitane din Craiova.

După Sfânta Liturghie a avut loc slujba prohodirii Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Gherasim, oficiată după rânduiala înmormântării monahilor de 16 ierarhi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei; IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului; IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului; IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei şi Locţiitor de Arhiepiscop al Râmnicului; IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului; IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului; IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; IPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului; PS Lucian, Episcopul Caransebeşului; PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei; PS Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor; PS Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor; PS Visarion, Episcopul Tulcii; PS Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei; PS Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului şi PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

La slujbă au fost prezenţi Victor Opaschi, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Culte, reprezentanţi ai autorităţilor de stat şi locale, membri ai Administraţiei şi Cancelariei eparhiale, monahi şi monahii, clerici şi numeroşi credincioşi.

După rugăciunile de dezlegare din timpul slujbei de înmormântare, IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a citit mesajul „Un monah dinamic şi un păstor harnic”, adresat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Plecarea la cele veşnice a Părintelui Arhiepiscop Gherasim a întristat mult sufletele clerului şi credincioşilor Eparhiei Râmnicului, şi nu numai, care l-au cunoscut şi iubit ca pe un vrednic ierarh, părinte şi învăţător. În cuvântul rostit în numele Permanenţei Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului, pr. Emilian Groşenoiu, vicar eparhial, a reliefat aspectele importante din viaţa, personalitatea şi activitatea gospodărească şi pastoral-misionară a Părintelui Arhiepiscop Gherasim, iar apoi a spus câteva dintre mărturisirile la ceas de sfat cu Înaltpreasfinţia Sa: „Acum, când ne despărţim de Înaltpreasfinţia Sa, putem afirma cu îndreptăţire că va rămâne pentru noi Arhiepiscop de sfântă memorie, cunoscut pentru bunătatea, blândeţea de părinte, iertător, iubitor de Biserică şi povăţuitor al oamenilor, cu multă răbdare şi smerenie în tot ceea ce a făcut. Întotdeauna ne-a considerat copiii Înaltpreasfinţiei Sale, purtând în suflet bucuriile, dar şi tristeţile şi necazurile noastre ale tuturor. La un ceas de sfat mărturisea cu mare emoţie trecutul său încărcat de amintiri: «Am colindat până la ostenire printre străini. Le-am fost prieten, frate, părinte şi duhovnic. Din casă străină  a trebuit să-mi fac casă. Am sădit pomi, ca alţii să le culeagă rodul, iar când se cuvenea să gust din cupa bucuriei, abia de-mi muiam buzele, că iarăşi plecam mai departe, unde mă chema voia Domnului. Credeam că o să uit, dar nu, amintirile mi-au rămas ca o binefacere, uneori eram ca un balsam otrăvit din care aduni nostalgii şi tristeţi… Mi-e dor de prispa casei, de cerdacul cu flori, de vântul pornit dinspre păduricea din marginea satului, de râul cu peşti şi de poveţele mamei… De câte ori mă trezesc dimineaţa, ies în cerdacul de aici, din casa mea de la Râmnic, şi sorb cu nesaţ aerul proaspăt şi tare al dimineţii şi al pădurii din apropiere, simţind foşnetul timpului în scurgerea lui implacabilă. Simt în toate parfumul timpului şi al copilăriei, pe care eu le port în inimă şi le duc ca pe o povară a unui dor neîmplinit….» Aşadar, cu inimile cernite de durere, ne luăm rămas-bun de la Arhipăstorul nostru în cântări duhovniceşti şi rugăciuni, şi-i cerem iertare pentru toate cele ce am greşit, rugând pe Dumnezeu să aşeze sufletul său în lumina neînserată şi pacea netulburată a Împărăţiei Preasfintei Treimi, în fericirea vieţii cereşti, «unde drepţii ca luminătorii vor străluci». Veşnică să-i fie pomenirea!”

De asemenea, la acest ceas de despărţire pământească, IPS Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, Locţiitor de Arhiepiscop al Râmnicului, a subliniat că IPS Arhiepiscop Gherasim, ca şi fiecare dintre noi, şi-a dat trupul firii, adică pământului din care a fost alcătuit, iar sufletul să fie aşezat în ceata drepţilor, potrivit faptelor săvârşite în această viaţă. „Suntem în Sâmbăta lui Lazăr, minune pe care Mântuitorul Iisus Hristos a săvârşit-o înviind pe cel care I-a fost prieten, pe Lazăr din Betania, fratele Martei şi al Mariei. Noi nu avem putere ca să-l înviem, însă ne rugăm Bunului Dumnezeu ca el să fie înviat şi să se aşeze în ceata drepţilor. Evident că şi sărbătoarea care ne stă înainte, a Floriilor, dorim ca să fie un prilej de bucurie pentru sufletul Înaltpreasfinţiei Sale, şi aşa precum Mântuitorul Iisus Hristos a fost primit cu ramuri verzi şi cu flori, şi noi îl conducem pe Înaltpreasfinţitul cu flori la groapă, pentru că am venit aici în rugăciune, nu pentru unul care dispare, ci pentru unul care este prezent. Este în mijlocul nostru pentru că numai trupul moare, iar sufletul nu moare niciodată”, a evidenţiat IPS Mitropolit Irineu.

După cuvântările de omagiere şi rămas-bun, soborul de ierarhi a dat adormitului ierarh sărutarea cea mai de pe urmă, iar apoi sicriul, purtat de către 6 preoţi, a fost dus în procesiune în jurul Catedralei arhiepiscopale, având înaintea sa preoţi din eparhie, toaca, crucea care s-a pus la mormânt, steaguri, ripidele şi crucea, mitra şi omoforul, pernele cu decoraţii, ierarhii şi clerul slujitor. În urma sicriului cu trupul neînsufleţit al Arhiepiscopului Gherasim au fost membrii familiei ierarhului, reprezentanţii instituţiilor statului, funcţionarii administraţiei eparhiale şi credincioşii. După cele patru opriri, sicriul a fost dus la locul mormântului, aflat în partea de răsărit a bolniţei din incinta Centrului eparhial, au fost săvârşite ectenii şi rugăciuni şi apoi mormântul a fost pecetluit până la cea de-a Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos, iar pământul negru şi ud a fost împodobit cu coroane cu flori şi mesaje omagiale.

„Înaltpreasfinţitul Gherasim a fost şi rămâne o pildă vie pentru noi”, a spus Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.  „La despărţirea de Înaltpreasfinţia Sa mă încearcă gânduri de tristeţe, de durere pentru că am pierdut un părinte duhovnicesc, un păstor bun, un arhiereu blând, care m-a chemat pe mine la treapta arhieriei aici, la Râmnicu-Vâlcea, şi care a dorit să-i fiu toiag bătrâneţilor. Din toamna anului 2009 şi până astăzi am căutat să-i fiu alături, să slujesc Biserica cu dragoste, să-l sprijin în activităţile pastoral-misionare ale Eparhiei Râmnicului şi, totodată, să-l ajut să binecuvânteze, să slujească şi să poarte crucea aceasta nu uşoară a arhieriei în ultimii ani ai vieţii sale. Totodată, şi eu, şi părinţii, maicile şi credincioşii din Eparhia Râmnicului nădăjduim că Mântuitorul Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, Care l-a înviat şi pe Lazăr, prietenul Său, a patra zi după ce a murit, îl va rândui pe Înaltpreasfinţitul Gherasim în ceata drepţilor cu Sfinţii şi de acolo să mijlocească pentru noi, să vegheze ca să slujim aici la Râmnic Biserica în continuare sau unde rânduieşte Dumnezeu şi să păstrăm această continuitate şi rodnică lucrare a slujirii noastre în Biserica Mântuitorului Iisus Hristos”, a spus PS Episcop Emilian Lovişteanul.

„Vorbea nu din răceala cărţii, ci din inimă”

A plouat mărunt şi des la înmormântarea Părintelui Arhiepiscop Gherasim, ca de altfel şi la înmormântarea înaintaşului Înaltpreasfinţiei Sale în scaunul arhieresc de la Râmnic, vrednicul de pomenire episcop Iosif Gafton. Dar, pentru cei care l-au iubit şi preţuit, stropii de ploaie au fost ca o mângâiere. „De câte ori veneam la dânsul ne povestea viaţa sa şi totdeauna lăcrima. Ne tot îndemna să facem foarte multă milostenie, să iertăm, să avem dragoste şi multă răbdare de-a lungul vieţii. Avem o durere pentru că nu am reuşit în toată această viaţă să-i spunem cât de mult l-am preţuit şi iubit. Totuşi, dăm slavă lui Dumnezeu că a apucat această vârstă frumoasă şi noi ne vom ruga pentru dânsul, precum şi dânsul se va ruga pentru noi în continuare. Ne rămâne ca un părinte duhovnicesc fiindcă ne-a învăţat numai de bine, să fim buni, verticali, să creştem copiii în credinţă, şi cred că, precum ploaia aceasta ne-a mângâiat pe toţi cei de aici, la fel şi cuvintele dânsului au mângâiat nu numai pe noi, membrii familiei, ci pe toţi cei care veneau şi-l întâmpinau”, a mărturisit o nepoată a răposatului ierarh.

„S-au spus multe despre Înaltpreasfinţia Sa, despre faptul că a fost monah, arhiereu, dar nouă ne foloseşte cel mai mult viaţa lui lăuntrică, fiindcă, precum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, ne folosim nu atât de ceea ce vorbeşte preotul, ci de ceea ce face preotul. Înaltpreasfinţia Sa, cu toată multa sa ştiinţă de carte şi capacitate de a organiza şi a răzbate prin vremurile grele, nu numai până a căzut comunismul, ci şi după aceea, fiindcă în libertate responsabilitatea este mai mare şi ispitele sunt mai mari, vorbea nu din răceala cărţii, ci din inimă, unde lucra Duhul Sfânt şi care apoi sădea în urechea inimii noastre şi ne dădea putere ca să împlinim voia lui Dumnezeu. Noi, cei care îl iubim, care îl bârfim sau nu-l iubim trebuie să împlinim sfaturile date de Părintele Arhiepiscop Gherasim: să ne spovedim, să ne căim de păcate şi să luptăm cu patimile care ne despart de Dumnezeu şi numai astfel vom putea fi fiii lui duhovniceşti”, a spus dr. Virgil-Alexandru Anastasiu.

În urma trecerii la Domnul a vrednicului de pomenire Părinte Arhiepiscop Gherasim ne încearcă gânduri de întristare, dar, precum a mai arătat IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, nădăjduim şi ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să rânduiască un păstor bun şi destoinic întru continuarea strădaniei de trei decenii a Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim în Arhiepiscopia Râmnicului.