Răspunsuri duhovniceşti: Asaltul duhovnicesc

Părinte, de astăzi începe o perioadă deosebită, denumită în popor "Săptămâna albă". Ce însemnătate are şi ce trebuie să avem în vedere în această săptămână?

Săptămâna premergătoare începerii Sfântului şi marelui Post se mai numeşte "albă" sau "a brânzei". Aceste numiri reprezintă o formulare populară a perioadei de şapte zile dinaintea Păresimilor, în care nu se face dezlegare la carne, ci doar la produse din lapte, ouă şi peşte. Se urmăreşte prin aceasta obişnuirea organismului cu alimente mai uşoare, fiind de fapt o perioadă de tranziţie de la alimentaţia cu produse din carne la una exclusiv vegetariană. Dacă sufletul este instruit în vederea luptei duhovniceşti din Postul Mare cu două săptămâni în urmă, prin cele două duminici speciale, a Vameşului şi a fariseului, dar şi cea a Fiului risipitor, iată că după Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi se alătură şi trupul acestei pregătiri, nu doar prin renunţarea la carne, dar şi prin rânduiala Bisericii din zilele de miercuri şi vineri, când, deşi este îngăduit a se pune masa o dată-n zi, la care se servesc bucate din cele îngăduite acestei săptămâni, nu se săvârşeşte dumnezeiasca Liturghie, fiind numite zile aliturgice. Programul liturgic al acestor două zile ne înlesneşte accesul în ambianţa Postului Mare. Săvârşirea celor 7 Laude se face după rânduiala din post, cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul "Doamne şi Stăpânul vieţii mele", însoţită de metaniile aferente, familiarizând astfel trupul cu multele metanii pe care le vom face pe parcursul întregului post. În sâmbăta acestei săptămâni pomenim pe toţi cuvioşii şi cuvioasele bineplăcuţi Domnului, care prin viaţa şi prin făptuirile lor au atins deja scopul Sfântului şi marelui Post, care este anticiparea Raiului, fiind locuitorii Împărăţiei cereşti. De aceea, ziua aceasta se mai numeşte şi Sâmbăta postitorilor. Săptămâna se încheie cu Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, prilej de profundă meditaţie asupra începutului vieţii pe pământ, precum şi asupra păcatului neascultării şi neînfrânării protopărinţilor neamului omenesc, Adam şi Eva. Prin aceste rânduieli din săptămâna pe care am început-o, zisă albă, Biserica, ca o mamă grijulie, ne oferă binecuvântatul prilej de a ne pregăti mai stăruitor în vederea declanşării şi asumării luptei cu păcatele, asalt duhovnicesc care ne va duce pe cărarea virtuţilor mai aproape de Dumnezeu. Adăugându-l la învăţătura primită în Duminica Vameşului şi a fariseului, cea a Fiului risipitor, dar şi în cea a Înfricoşătoarei Judecăţi, pornim acest război pregătiţi şi trupeşte, obişnuiţi cu hrană mai uşoară şi deprinşi a săvârşi mai multe metanii, nădăjduind astfel că "de vom posti după lege, după dreptate vom fi încununaţi".