Răspunsuri duhovniceşti: „Au luat putere tămăduitoare“

Părinte, astăzi este trecută în calendar cinstirea lanţului Sfântului Petru. De ce cinstim această relicvă sfântă?

Într-adevăr, în fiecare an la 16 ianuarie în calendarul creştin ortodox întâlnim trecută cinstirea lanţului Sfântului Apostol Petru, lucru care îi poate pune pe unii pe gânduri, pentru a nu intra cumva în conflict cu porunca biblică de a nu te închina la lucru făcut de mână omenească. În această zi ne amintim de cinstitul lanţ al Sfântului Apostol Petru, cu care l-a legat Irod Agrippa, către anul 42, precum spune Evanghelistul Luca, în Faptele Apostolilor: "Şi s-a auzit acea prea slăvită izbăvire din legături şi din temniţă a lui Petru, prin toată cetatea Ierusalimului" (Fapte 12, 1-11). Atunci, nişte credincioşi, în taină luând lanţurile acelea, le-au păstrat la ei, avându-le înaintea ochilor, ca pe însuşi Sfântul Apostol Petru, care nezăbovind după acea ieşire din temniţă, s-a dus în alte ţări, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, şi nu s-a arătat în Ierusalim. Lanţurile au fost păstrate atât pentru pomenirea Apostolului, cât şi pentru puterea lor tămăduitoare, căci mulţi bolnavi atingându-se de ele au aflat tămăduire. Aceste lanţuri au luat putere tămăduitoare de la trupul Apostolului şi tămăduiau neputinţele şi goneau duhurile cele viclene. Drept aceea, se cinsteau cu cucernicie de cei credincioşi acele cinstite lanţuri, cărora li se închinau şi cu dinadinsul le păstrau, din neam, ca moştenire. Părinţii le lăsau copiilor lor, iar copiii venind în locul tatălui, le încredinţau moştenitorilor lor. Şi astfel unul după altul primindu-le şi unul altuia spunând de cine s-au atins lanţurile acelea şi de care trup s-au sfinţit. De la evenimentul amintit în Faptele Apostolilor noi ne rugăm ori de câte ori ni se cere pentru cei întemniţaţi spunând "Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai slobozit pe iubitul Tău Apostol Petru din legături şi din temniţă, fără nici o vătămare, cu umilinţă ne rugăm Ţie: Primeşte cu milostivire şi rugăciunea aceasta pentru iertarea păcatelor robilor Tăi". Cum sunt cinstite în Ortodoxie aceste obiecte care au aparţinut sfinţilor? În Biserica Ortodoxă constatăm că pe lângă moaştele sfinţilor noi ne putem închina şi unor obiecte ale acestora, care asemenea lanţurilor Sfântului Apostol Petru au intrat în contact direct cu trupul lor şi au devenit tămăduitoare pe baza relatărilor şi mărturiilor din popor. În primul rând menţionăm aici Sfânta Mahramă a Domnului, pe care noi o avem trecută în calendar la data de 16 august. Conform tradiţiei, această pânză a fost dată de Hristos regelui Abgar al Edesei pentru a fi vindecat de lepră. Pe mahramă a rămas imprimat chipul Mântuitorului, care, de-a lungul timpului, a constituit model pentru iconografi. Amintim apoi Brâul Maicii Domnului, care potrivit tradiţiei a fost primit de Apostolul Toma, cel ce, nefiind prezent la înmormântarea Maicii Domnului, a primit Sfântul Brâu ca dovadă a învierii şi înălţării ei cu trupul la cer. Până în secolul al IV-lea, el s-a păstrat la Ierusalim, iar în 395 Arcadie, fiul împăratului Teodosie cel Mare, îl aduce la Constantinopol. În secolul al X-lea, în urma vindecării sale miraculoase, împărăteasa Zoe, soţia lui Leon cel Înţelept, a brodat brâul cu fir de aur şi l-a reaşezat în racla dăruită de împăratul Arcadie. Evenimentul reaşezării brâului în raclă este pomenit, în calendarul ortodox, la 31 august, acesta găsindu-se acum la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos, unde poate fi venerat. Pentru a reveni în actualitate trebuie să menţionăm că există obiceiul ca veşmintele care împodobesc moaştele sfinţilor să fie şi ele dăruite unor biserici care îi au ca sfinţi protectori pe sfinţii respectivi, cu aceeaşi explicaţie pentru care cinstim şi lanţurile Sfântului Petru sau Brâul Maicii Domnului. Trebuie să menţionăm că în Biserica Romano-Catolică există o veneraţie deosebită arătată acestui gen de relicve, în fruntea tuturor găsindu-se giulgiul din Torino, asupra căruia încă mai planează anumite suspiciuni legate de autenticitate sau cămaşa lui Hristos pentru care au fost aruncaţi sorţi, care este adăpostită la catedrala din Trier (Germania).