Răspunsuri duhovniceşti: Care sunt prieteniile folositoare?

Părinte, cum trebuie să percepem prietenia din punct de vedere duhovnicesc?

E foarte greu să mergem la ultimul nivel de prietenie, dacă vorbim din punct de vedere duhovnicesc. Zice Mântuitorul Iisus Hristos aşa: "Nimeni nu are o dragoste mai mare ca aceasta ca să-şi pună sufletul pentru prietenii săi". Deci, dovada supremă a iubirii este faptul că eşti în stare să mori pentru el. Acum haideţi să ne gândim câţi prieteni avem pentru care suntem gata să murim. Acesta e nivelul de prietenie la care ar trebui să ajungem. Prietenia trebuie să fie o direcţie foarte clară pentru fiecare dintre noi. Putem aborda două direcţii în ceea ce îi priveşte pe tineri: unde îşi găsesc ei prieteni şi unde ar trebui să-şi găsească. În realitate, tinerii îşi găsesc prieteni unde nu se plictisesc, sunt o atracţie discoteca, internetul şi altele pe care noi nu le ştim, dar astfel se leagă relaţii, doar că nu sunt nici de durată, nici reale. Aici e o luptă foarte delicată între a gândi o prietenie adevărată, care te ajută, şi pe ce criterii se aleg prietenii. Or, toţi oamenii au nevoie de prietenie, aceasta e structura noastră. Omul nu se poate mântui singur. Dumnezeul nostru este treimic, iubirea treimică se mişcă, iar noi avem nevoie de prieteni ca să ne mişcăm. Zice Sfântul Vasile cel Mare: "Cine nu ştie că omul este un animal sfios şi comunicativ, nu unul solitar şi sălbatic? Căci nimic nu e mai specific firii noastre decât a fi în comuniune unii cu alţii şi a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi unii pe alţii". Sfântul Ioan Gură de Aur zice: "Prieteniile de la ospeţele la care se bea şi se mănâncă peste măsură sunt mai groaznice decât duşmăniile; că de pe urma duşmanilor, dacă voim, putem chiar să câştigăm, să ne folosim; dar de pe urma prietenilor de la chefuri şi beţii nu putem avea decât pagubă. Nu ţine, dar, lângă tine prieteni care sunt dascălii pagubei tale! Nu ţine lângă tine prieteni care îndrăgesc mai mult masa ta decât prietenia ta! Că toţi aceştia termină şi cu prietenia odată ce au terminat masa şi petrecerea; ceilalţi însă, prietenii de dragul virtuţii, rămân veşnic lângă tine, îndură alături de tine toate durerile şi toate necazurile tale". O prietenie poate să te ajute să creşti duhovniceşte, să cultivi virtutea în tine, vedeţi... un grup de prieteni are o preocupare în comun. Când preocuparea este Hristos, Dumnezeu, virtutea, atunci prietenii aceia te ajută foarte mult, dacă preocuparea sunt beţia şi distracţia, chiar dacă tu te chinui să ai o viaţă duhovnicească, te trag în jos prietenii. Prieteniile în ziua de astăzi sunt foarte riscante. Un anturaj, oricum ar fi el, îl influenţează pe tânăr, te provoacă la alte atitudini. Foarte importantă într-o prietenie este sinceritatea. Trebuie să fim deschişi la a primi de la prieteni mustrări. O prietenie, cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, te ajută şi de dragul virtuţii să creşti, dacă accepţi, aici cad în capcană foarte mulţi, dacă cineva mă laudă, mi-e prieten, dacă cineva mă critică, nu mi-e prieten. Uitaţi ce zice Solomon în Pilde: "De bună credinţă sunt rănile celui ce te iubeşte, iar sărutările celui ce te urăşte sunt viclene". Gândiţi-vă la Iuda, care L-a sărutat pe Mântuitorul, L-a sărutat pe obraz, dar a fost un sărut trădător. Dacă tu vezi că eu păcătuiesc şi nu zici nimic, înseamnă că mă laşi să merg în iad, dacă mă corectezi, cu dorul de a mă face să nu merg în iad, asta e foarte important. De aceea, când ne asumăm critica celorlalţi, recunoaştem că ne iubesc. Eu văd duhovnicul cel mai bun prieten. Părinte, Mântuitorul zice: "Încetează prietenia cu cei răi, chiar dacă ţi-ar fi cei mai buni prieteni!". Cum pot cei mai buni prieteni să fie răi pentru noi? Tot Sfântul Ioan Gură de Aur zicea într-o predică: "Noi ne alegem prieteni şi soţii după cum să ne meargă mai bine". Eu am actualizat şi am zis că noi ne căutăm şi serviciu, şi şcoli, şi de toate cum să ni se umple buzunarele, stomacurile, conturile din bancă. Or, Hristos zice: "Căutaţi prieteniile care vă îmbogăţesc în Dumnezeu. Vai de cel care nu în Dumnezeu se îmbogăteşte!". Prietenii, chiar cei mai buni, pot să te susţină în plăcerile acestea pământeşti, care oricum vor arde, şi cu ce rămânem? Cu sufletele, cu bogăţia în Dumnezeu. Aici, apropiaţii noştri trebuie să ne fie prieteni şi în privinţa aceasta. Zicem de multe ori că divorţează oamenii. De ce? Pentru că soţul nu mai e prieten cu soţia. O prietenie care se sfârşeşte cu o simplă vorbă, aceea nu e prietenie. Aş încheia cu câteva versuri: "Tinereţea este o şansă pe care o ai numai o dată/ Cine o foloseşte bine află piatra nestemată!"