Răspunsuri duhovniceşti: „Ceea ce întinează cu adevărat este păcatul“

Părinte profesor, cum trebuie să se raporteze femeia la Sfintele Taine în perioada lunară?

Unele interpretări ale textelor scripturistice sau ale Sfintelor Canoane ar recomanda femeii de astăzi să procedeze asemenea femeii vindecate de Mântuitorul, în sensul că aceasta s-a atins de veşmântul Său, de haina Lui, ceea ce ar însemna ca o femeie, aflată în perioada ciclului menstrual, să evite să se împărtăşească, însă, precum femeia din Evanghelie s-a atins de poala hainei Domnului, la fel femeia de astăzi, aflată în situaţia menţionată, poate frecventa biserica, se poate atinge de icoane, le poate săruta, ba chiar poate lua anafură, care a fost şi ea atinsă de Sfântul Disc şi de Sfântul Potir în care se află Hristos Cel euharistic. Atingerea acestora nu este o impietate, ci, dimpotrivă, îi vor da ajutor şi putere să îşi poarte mai uşor slăbiciunea sau neputinţa. În cazuri excepţionale, atunci când o femeie are de făcut o operaţie dificilă sau se află pe patul de moarte, ca o dovadă a iubirii şi bunătăţii lui Dumnezeu, ea poate fi împărtăşită într-o astfel de perioadă. Hristos nu se va scârbi de ea, aşa cum sunt tentaţi să o facă oamenii, ci o primeşte cu bunătate şi ajutor. În dragostea Sa infinită, Hristos Domnul cheamă şi primeşte pe toţi cei pe care noi, oamenii, i-am rejectat şi iartă cu deosebită uşurinţă ceea ce noi, oamenii, nu am fi dispuşi să iertăm, niciodată, căci nu a venit nu pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi, nici pentru cei sănătoşi, ci pentru cei bolnavi. Prin urmare, această situaţie delicată trebuie abordată cu mult tact şi discernământ duhovnicesc, atât de preot, cât şi de femeia credincioasă. Fără a avea sentimentul unor concesii făcute pe fondul unei aşa-zise democratizări, liberalizări sau emancipări a femeii, putem considera că, într-o vreme în care aceasta este tot mai ocupată, având responsabilităţi multiple, uneori chiar mai multe decât bărbatul (desfăşurarea unei activităţi profesionale, naşterea, creşterea şi educarea copiilor, îndeplinirea datoriilor casnice), în care timpul ei liber este tot mai puţin şi tot mai fragmentat, a-i interzice să intre în biserică, spre exemplu, în singura duminică disponibilă dintr-un interval mai larg de timp, tocmai dintr-un astfel de motiv, nu este un lucru potrivit. În ultimă instanţă, ceea ce întinează cu adevărat, nu numai trupeşte, ci mai ales spiritual, şi nu doar pe femeie, ci şi pe bărbat, este păcatul, iar forme ale acestuia sunt şi necredinţa, indiferenţa religioasă, nerespectarea principiilor vieţuirii creştine, absenţa de la Sfânta Biserică, uneori chiar sub pretextul evitării întinării "celor sfinte", şi chiar şi de către o femeie aflată în perioada ei lunară.