Răspunsuri duhovnicești: Cel ce crede în vise este asemenea celui ce aleargă după umbra sa

Este păcat să creadă creştinii în vise şi vedenii?

Spune Sfântul Ioan Scărarul că „cel ce crede în vise este asemenea celui ce aleargă după umbra sa şi încearcă s-o prindă“. Tot el spune, că „diavolii slavei deşarte sunt, în visuri, prooroci. Ei închipuiesc, ca nişte vicleni, cele viitoare şi ni le vestesc mai înainte. Iar dacă se împlinesc vedeniile, ne minunăm şi ne mândrim cu gândul, ca şi cum am avea darul înaintevederii (proorociei). Cei ce ascultă pe diavolul s-au făcut adeseori prooroci mincinoşi.“ Şi mai departe zice: „Diavolii nu ştiu nimic din cele viitoare, dintr-o cunoştinţă de mai înainte, căci şi doctorii pot să spună moartea de mai înainte“. Apoi încheie, zicând: „Când începem să credem în visele diavolilor, ei îşi bat joc de noi, chiar când suntem treji. Cel ce crede visurilor şi nălucirilor din somn este cu totul necercat. Iar cel ce nu crede nici unora este filosof“ (Filocalia, vol. IX, Cuvântul 3).

Deci, este păcat să credem în vise şi vedenii, că prin acestea ne amăgesc foarte uşor diavolii şi ne aruncă în păcatul cel cumplit al mândriei şi al slavei deşarte, când omul se încrede în sine mai mult decât în cuvântul lui Dumnezeu. Cu acest meşteşug ispititor, diavolul a amăgit pe mulţi creştini şi călugări, aruncându-i apoi în prăpastia pierzării.

Iar dacă cineva are totuşi îndoială de visul sau de vedenia sa, să se spovedească la duhovnic şi să-i ceară sfatul lui, că prin duhovnic grăieşte Dumnezeu. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 4)