Răspunsuri duhovniceşti: Chemarea lui Dumnezeu ne responsabilizează

Preacucernice Ioan Necula, dacă duminica trecută am auzit pilda lucrătorilor la vie, mâine ne este prezentată pilda nunţii fiului de împărat. Există o legătură între ele?

Da, pilda nunţii fiului de împărat este rostită de Mântuitorul ca o completare la pilda lucrătorilor celor răi, sensurile celor două pilde reliefând starea potrivnică a omului înaintea chemării lui Dumnezeu. De data aceasta, Mântuitorul aseamănă Împărăţia cerurilor cu nunta unui fiu de împărat, la care "cei poftiţi", adică poporul ales, sunt chemaţi spre a fi părtaşi bucuriei împăratului. Vedem în aceasta îndelungă răbdare a lui Dumnezeu faţă de poporul evreu, popor asemănat săptămâna trecută cu lucrătorii cei răi care au ucis pe fiul stăpânului viei şi care acum au primit o nouă chemare, bucuria nunţii. Dar cei poftiţi resping din nou chemarea Stăpânului, ucigând pe cei trimişi să-i cheme şi arătând dispreţ cinstei cu care au fost învredniciţi, pentru că unii s-au arătat preocupaţi de ţarini şi negustorii. Această înverşunare este pedepsită de împărat, pentru că oştile acestuia au nimicit pe ucigaşi, iar cetăţii lor i-au dat foc, Hristos vestind astfel distrugerea Ierusalimului de către Vespasian. Faptul că, după toate acestea, împăratul îşi trimite slugile să cheme la nuntă pe toţi cei întâlniţi în cale, pe la răspântii, ne arată că aceştia sunt "neamurile" care au primit via spre a da la vreme roadele ei, după cum le-a spus Mântuitorul evreilor prin pilda lucrătorilor viei. Aceste neamuri suntem noi, creştinii de prin toate colţurile lumii, care, după ce ne-am asumat chemarea prin primirea botezului, luăm parte la nunta fiului de împărat, la bucuria euharistică. Această chemare ne responsabilizează foarte mult, trebuind să lucrăm neîncetat la mântuirea noastră, pentru a ne păstra cât mai curată haina botezului. De aceea, spune Mântuitorul că împăratul a venit să-i privească pe oaspeţi, căci, găsind pe unul care nu avea haină de nuntă, a poruncit să fie aruncat "în întunericul cel mai din afară", unde este "plângerea şi scrâşnirea dinţilor". Haina de nuntă o reprezintă viaţa curată şi faptele bune, fără de care nu putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Viaţa întinată, plină de patimi şi de păcate, ne murdăreşte haina cea curată primită prin botez, rodul jertfei lui Hristos; de aceea, purtând o astfel de haină, nu suntem demni să fim părtaşi unei astfel de bucurii cum este nunta fiului de împărat, fiind îndepărtaţi de comuniunea cu Dumnezeu. În ce constă chemarea la El? Chemarea lui Dumnezeu este un har, darul care se dă tuturor din mila şi iubirea lui Dumnezeu, nu după vrednicia unuia sau a altuia. Vrednicia fiecăruia începe să se vadă prin felul în care ne asumăm harul chemării la sfinţenie, străduindu-ne să fim la înălţimea sublimităţii unei astfel de mari cinstiri din partea lui Hristos. Dacă, însă, harul pe care îl primim este zadarnic în noi, lăsându-l inert şi neroditor, atunci acesta se va lua de la noi, pentru că "mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi".