Răspunsuri duhovniceşti: Convertirea păcătosului

Preasfinţite Părinte Episcop Andrei, sărbătorim astăzi pe Cuvioasa Pelaghia şi pe Sfânta Taisia, două femei care şi-au schimbat viaţa radical, apropiindu-se de Dumnezeu. Ce trebuie să facă oamenii din zilele noastre pentru a-şi transforma viaţa asemenea celor două sfinte şi să caute mai mult pe Dumnezeu?

În Sfânta Tradiţie a Bisericii noastre strămoşeşti, putem vedea cum strălucesc precum nişte stele pe cerul senin al Ortodoxiei vieţile unor oameni care s-au convertit din tot sufletul lor la credinţa cea adevărată; convertirea fiind rezultatul datorat pocăinţei extraordinare la care au ajuns. Aceştia s-au coborât atingând iadul smereniei pentru a fi înălţaţi de Dumnezeu şi pentru a se împărtăşi de iubirea Lui. Astfel de exemple le avem prin cele două sfinte cuvioase prăznuite astăzi, Pelaghia şi Taisia, care au avut îndrăzneala de a nu fi "căldicele" în credinţă, de a se căi din tot sufletul şi din tot cugetul lor pentru a ajunge la Mirele Hristos, după cum găsim afirmaţia în vieţile lor: "O oră de pocăinţă din partea ei a făcut cât o mulţime de ani pentru că s-a pocăit din tot sufletul şi cu toată zdrobirea de inimă". Vedem cu câtă tărie s-au apropiat de Hristos, cu cât curaj s-au asemănat tâlharului răstignit pe cruce care s-a pocăit, răstignindu-şi sufletele, nu numai trupurile, pentru a fi alături de Cel pe care îl cheamă cu atâta ardoare în inimile lor. În zilele noastre, puţine exemple de acest fel mai ştim că există. Vedem că sfintele Pelaghia şi Taisia au fost mari desfrânate înainte de convertire, desfrânate care există din belşug în zilele noastre, dar care din cauza indiferenţei care duce la moartea duhovnicească şi a lipsei de curaj pentru a întreprinde o astfel de schimbare, întoarcere cu totul prin pocăinţă, rămân în starea aceea de degradare sufletească şi trupească. Dar această degradare o au toţi cei care nu doresc cel puţin să tindă spre sfinţenie, pentru că în Ortodoxie nu există jumătăţi de măsură, după cum şi Hristos nu a răbdat numai patimile trupeşti, ci a tăiat răul din rădăcină, coborându-se în iadul cel mai de jos, de unde ne-a scos înviaţi odată cu El. Aşadar, oamenii din zilele noastre nu trebuie să guste din păcatele cele mai de jos pentru a se întoarce spre Hristos prin pocăinţă, ci fiecare, din starea sa păcătoasă, să se smerească şi astfel să-şi înalţe inima în rugăciune spre Atotmilostivul Dumnezeu, care cu siguranţă, în iubirea sa cea mare, îşi va întinde braţul său ridicându-ne din neputinţele noastre.