Răspunsuri duhovniceşti: Crăciunul nostru şi Crăciunul lor

Preacucernice părinte Zaharia Matei, se apropie sărbătoarea Crăciunului şi se observă aceasta şi din mass-media, dar şi din aglomeraţia din supermarketuri. Ce sfaturi le daţi credincioşilor care poate au uitat că adevărata semnificaţie a acestei sărbători este Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi nu masa îmbelşugată sau cadourile de sub brad?

Într-adevăr, observăm cum în ultimii ani oamenii, fără să sesizeze lucrul acesta, accentuează partea materială, legată de hrană şi de cadouri. Nu este rău, este foarte normal să pregăteşti mâncare aleasă, să te bucuri în familie, să dăruieşti... dar se schimbă într-un fel sensul Crăciunului, nu pentru toţi, dar pentru o parte însemnată a populaţiei, care poate nu merge la biserică şi nu face acest lucru într-un spirit creştin. Aici este minusul, că aceşti oameni nu se pregătesc şi duhovniceşte şi nu înţeleg că adevărata semnificaţie a sărbătorii este Naşterea lui Hristos, care este Darul cel mare şi ceresc. Hristos se sălăşluieşte în fiecare inimă în chip duhovnicesc prin Sfânta Împărtăşanie. El S-a născut în istorie acum 2.000 de ani, dar se naşte permanent în inima noastră, în casa sufletului nostru şi pentru aceasta este necesară o curăţire a sufletului prin post şi rugăciune. Şi abia după aceea ne putem bucura şi de cele puse pe masă de mamele sau soţiile noastre. Dar dacă noi accentuăm doar partea comercială, desfătându-ne cu mâncăruri alese şi dăm uitării total latura duhovnicească, atunci greşim. Căci sfinţii părinţi nu au rânduit în calendar această mare săbătoare doar pentru ca noi să ne strângem în jurul mesei şi să ne facem cadouri. O astfel de tendinţă se observă în Occident. Familiile se strâng în jurul bradului, petrec clipe minunate împreună, însă nu merg şi la biserică să mulţumească pentru toate Domnului Iisus, Cel căruia îi este închinată de fapt aceasta sărbătoare. Căci El s-a întrupat pentru noi, şi-a asumat umanitatea pentru a ne răscumpăra, pentru a ne mântui, după cum spune şi Sfântul Atanasie cel Mare: "Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se îndumnezeiască". Dumnezeu, Împăratul, s-a făcut rob pentru ca robul să devină împărat, iată ce reciprocitate. Acesta este rostul sărbătorii, dacă îl înţelegem este foarte bine, şi apoi ne putem bucura şi de cele trupeşti. Dar ele ar trebui puse într-un plan secundar. În magazine este această euforie, această goană după cât mai multe cadouri, haine, mâncare, o lăcomie care de multe ori nu are stavilă. Căci omul chiar şi în sărbătoare trebuie să fie cumpătat, la masă trebuie să nu se lăcomească, după cum spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur, "A trecut postul, dar nu a încetat rostul postului". Creştinul se bucură de Crăciun, dar se bucură duhovniceşte, dăruieşte, dar ştie că darurile s-au făcut prin prea marea milostivire a lui Hristos. Moş Crăciun este un personaj foarte îndrăgit de copii. Există riscul ca el să preia din importanţa pe care cei mici ar trebui să o dea naşterii lui Hristos? Este adevărat că toţi facem daruri copiilor, este frumos lucrul acesta şi le spunem că Moş Crăciun este cel care vine şi le aduce. Este important să păstrăm acest obicei pentru a nu ucide taina în sufletul unui copil spunându-i că Moş Crăciun sunt părinţii şi că nu trebuie să creadă. Este bine ca omul să se deprindă cu taina, cu misterul de mic. Iar dacă nu, atunci când va creşte va fi tentat să spună că nu crede în Dumnezeu pentru că nu îl vede. Taina aceasta este importantă pentru că premerge înţelegerii că Moş Crăciun este metaforă a lui Dumnezeu care face daruri omenirii. Trebuie să le explicăm copiilor că adevăratul Crăciun este al Întrupării lui Hristos. Iar dacă nu îl asociem pe moş Crăciun cu Dumnezeu, atunci el rămâne un personaj legendar care vine din Laponia cu sania şi renii. Este un basm frumos, dar nu are nici un folos duhovnicesc. Oferirea de daruri trebuie legată de faptul că Dumnezeu dăruieşte şi noi trebuie să fim asemenea lui, să dăruim din cele ce Dumnezeu ni le-a dăruit nouă. Deci iată acest personaj este important când este văzut în perspectiva creştină a naşterii lui Hristos.