Răspunsuri duhovniceşti: Credinţa în celălalt

Preacucernice părinte Laurenţiu Milotoiu, ne-aţi vorbit ieri despre problema familiei contemporane: divorţul. Astăzi vrem să ne spuneţi care sunt soluţiile prin care putem preîntâmpina destrămarea familiei?

Centrarea vieţii personale pe Dumnezeu şi pe adevăratele valori. Acest lucru este destul de greu pentru că în ultimă instanţă acest demers înseamnă moarte pentru lume şi pentru tot ceea ce este promovat pe mai toate canalele mediatice din care se hrănesc oamenii astăzi. Chiar şi dacă am reuşi să tăiem în viaţa personală toate canalele care varsă prin simţuri în suflet multe murdării, totuşi suntem într-o legătură cu ceilalţi oameni, care prin manifestările lor exterioare "emană" duhul cu care se hrănesc. A fi atent la toate manifestările sufletului nostru presupune o stare de încordare duhovnicească permanentă, adică cultivarea unei virtuţi centrale, consemnată în mai toate scrierile ascetice, anume trezvia. Este nevoie de asemenea de "credinţă în celălalt". Dacă este împlinită condiţia ca fiecare soţ să se îngrijească de viaţa sa sufletească, adică să aibă duhovnic (în general soţii este bine să aibă acelaşi duhovnic), atunci există un motiv în plus de a fi răbdător în aşteptările pe care le are fiecare de la celălalt soţ. Dacă este onestitate, atunci toţi putem recunoaşte că o parte de vină în relaţiile tensionate din familie ne aparţine şi deci avem posibilitatea de a schimba ceva. Putem deci prelua iniţiativa în rezolvarea situaţiei fără a mai aştepta tot de la celălalt îndreptare, chiar dacă ni se pare că partea noastră de vină este incomparabil mai mică. "Schimbă-te tu şi atunci şi relaţia dintre voi se va schimba". Căsătoria e indisolubilă sau nu? Biserica binecuvântează o singură cununie. În Biserica Ortodoxă chiar dacă se mai îngăduie a doua şi a treia căsătorie, acestea sunt doar nişte pogorăminte pentru neputinţele oamenilor şi nicidecum o situaţie dorită sau normală. De fapt, şi rânduiala cununiei a doua şi a treia are un caracter penitenţial, adică de pocăinţă. Ştim din cuvântul Mântuitorului că în Împărăţia lui Dumnezeu "nici se însoară, nici se mărită, ci sunt ca îngerii din cer". De aici putem înţelege un rost temporar al cununiei, deşi ştim că este atât o nuntă tainică, cât şi o nuntă trupească despre care se vorbeşte în slujba Cununiei. Şi cartea de despărţire era şi este îngăduită doar pentru neputinţele noastre, dar dorinţa lui Dumnezeu nu este asta. În cadrul slujbei de Cununie se cântă troparul mucenicilor: "Sfinţilor mucenici care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre". Care este rolul căsătoriei? Căsătoria, după cum învaţă Părinţii Bisericii, are menirea de a feri de desfrânare, motiv pentru care este de preferat să se realizeze cât mai devreme, de a da naştere la prunci şi de a constitui un mediu propice pentru căutarea mântuirii. De ce caută oamenii iubire în afara cuplului după ce s-au căsătorit? Cred că se întâmplă lucrul acesta pentru că oamenii simt că iubirea lor nu este desăvârşită. Dar din păcate o ţin de cele mai multe ori dintr-un eşec în altul pentru că ceea ce caută în afară, în multele legături trupeşti ar trebui să caute înlăuntrul lor, găsind astfel calea de a preface legătura lor binecuvântată de Dumnezeu într-o legătură mântuitoare, loc al întâlnirii cu El. O vină aparţine şi veacului hedonist în care trăim.