Răspunsuri duhovnicești: Creştinismul, religia bucuriei

Aş dori să ştiu care sunt cauzele tristeţii, ca scădere duhovnicească sau păcat, şi care sunt mijloacele spirituale care o pot birui.

În orice caz, creştinismul este o religie a bucuriei, nu una a tristeţii. „Un călugăr trist este un călugăr cu luminile stinse“ - zicea părintele Arsenie; sau „Întristarea usucă oasele“ - se scrie în pildele lui Solomon. Întristarea trebuie înlăturată, adică trebuie să ai întotdeauna conştiinţa că nu e bine să fii trist, că Dumnezeu nu iubeşte tristeţea, ci iubeşte bucuria. „Acestea vi le-am spus, ca bucuria mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să fie deplină“ (Ioan 16, 24); „Iarăşi mă veţi vedea şi se va bucura inima voastră, şi bucuria voastră nimenea n-o va lua de la voi“ (Ioan 16, 22); „Acum sunteţi trişti, dar întristarea voastră se va preface în bucurie“ (Ioan 16, 20) - zice Domnul Hristos; sau după Înviere, când S-a întâlnit cu cei doi ucenici care mergeau spre Emaus, i-a întrebat; „De ce sunteţi trişti?“ (Luca, 24, 17). Deci Domnul Hristos nu iubeşte tristeţea. Şi atunci, ştiind acestea, cauţi din toate puterile, câte le ai, să nu rămâi în întristare şi să ceri de la Dumnezeu dar de bucurie. (Duhovnici români în dialog cu tinerii, arhim. Teofil PĂRĂIAN)