Răspunsuri duhovniceşti: Crucea, dovadă a iubirii Domnului faţă de noi

Dacă a fost o unealtă de tortură ruşinoasă şi dureroasă pentru Domnul, e bine să constim Crucea?

Trebuie să o cinstim cât se poate mai mult, căci Domnul a îmbrăţişat-o cu iubire şi pe ea a ars, ca pe un altar, păcatul nostru. Crucea arată ruşinea noastră, nu a Domnului, din partea Mântuitorului arată iubire. Deci, gândul la ea ne face, pe de o parte, să ne ruşinăm şi să ne căim de păcatele noastre şi să luptăm împotriva lor, îmbrăţişând şi noi Crucea cum a îmbrăţişat-o Domnul, iar pe de altă parte, să ne înduioşăm de iubirea Lui, Care ne-a mântuit prin ea de păcate, şi să o slăvim. Hristos nu Se ruşinează cu Crucea Sa, căci este fapta cea mai înaltă a iubirii Sale faţă de noi. Se va ruşina El de iubirea Sa faţă de noi, arătată pe Cruce? Nu, ci pururea şi-o aminteşte şi ne-o aminteşte, căci prin ea ne-a şters păcatele. La Cruce ne gândim tocmai pentru că ne gândim la Hristos, Care S-a răstignit pe ea, deci nu ne putem gândi la ea decât văzând cu ochii sufletului pe Hristos pe ea. Hristos şi Crucea Sa sunt nedespărţiţi. Crucea a devenit „semnul Fiului omului“. Ea se va arăta pe cer împreună cu El (Matei 24, 30), când va veni să judece lumea, ca să ruşineze pe cei ce nu s-au căit şi nu au primit iubirea Lui cât au vieţuit în lume. (Învăţături de credinţă ortodoxă)