Răspunsuri duhovniceşti: Crucea îmbracă iubirea Sfintei Treimi

Părinte, de ce cinstim noi, creştinii, Sfânta Cruce?

Aş putea să răspund printr-o altă întrebare: "Cum să nu o cinstim?" Este aproape inadmisibil şi imposibil să nu o cinstim, pentru că omul este făcut în Cruce. Părintele Daniel Tudor, întemeietorul mişcării "Rugul aprins", are poate cele mai profunde meditaţii despre Sfânta Cruce şi spune aşa: "Crucea este temeiul lumii, totul este făurit prin Cruce", şi mai zicea: "Crucea este începutul şi sfârşitul". Dumnezeu-Tatăl însuşi îşi asumă crucea creaţiei, apoi Dumnezeu-Fiul îşi asumă crucea răscumpărării, mântuirii omului. Prin Cruce a biruit iadul, moartea şi păcatul şi a deschis porţile Împărăţiei cereşti, iar la Înălţare a trimis pe Duhul Sfânt, care îşi ia crucea conducerii Bisericii, inima Bisericii, care îi inspiră pe conducătorii văzuţi ai Bisericii. Şi, cum spune Sfântul Apostol Pavel, Duhul Sfânt îşi asumă şi Crucea mântuirii noastre personale, se roagă în noi. Istoric vorbind, temeiul Sfintei Cruci porneşte de la revelaţia împăratului Constantin cel Mare, căruia, înaintea luptei cu Maxenţiu, i s-a arătat pe cer semnul Sfintei Cruci cu mesajul: "Prin acest semn vei învinge!" Sfântul Constantin a primit această descoperire şi a pus peste tot semnul Sfintei Cruci şi a intrat biruitor în Roma, dând Edictul de la Milano. El a dispus, prin mama sa, căutarea lemnului Sfintei Cruci. Aşa a început cultul Sfintei Cruci, însă temeiurile cinstirii ei sunt mult mai adânci în istoria omenirii. Vedeţi, când Sfânta Cruce era ascunsă în pământ şi nu se cinstea de către creştini, pentru că nu puteau din cauza persecuţiilor, ea se arată pe cer şi se impune, chiar unui mare împărat. Creştinii, astăzi, au o mulţime de modalităţi pentru a aduce cinstire Sfintei Cruci. Ce stări trebuie să îmbrace omul în faţa Sfintei Cruci? Crucea este simbolul iubirii dumnezeieşti, ea arată Sfânta Treime, prin care ne îmbrăcăm în puterea, în lumina şi în iubirea Sfintei Treimi. Trăirea noastră duhovnicească a devenit foarte naturală, omul, când se trezeşte din somn, primul lucru pe care îl face este semnul Sfintei Cruci şi Îi mulţumeşte lui Dumnezeu că i-a mai dat o zi. În Sfânta Liturghie, Sfânta Treime se mărturiseşte, direct sau indirect, de mai mult de 50 de ori. De ce ne facem semnul Sfintei Cruci? Semnul Sfintei Cruci semnifică tocmai iubirea noastră faţă de Sfânta Treime, faţă de Dumnezeu şi mărturisirea lui Dumnezeu Cel întrupat Care a iubit crucea ca obiect de suferinţă, care până atunci era lemn de ocară, mijloc de tortură. El a primit-o, a îmbrăţişat-o ca pe o mireasă şi a făcut-o lemn de sfinţenie. Prin Cruce s-a realizat mântuirea. Privind la Crucea Domnului Hristos, omul se vede aşa cum este, îşi vede şi posibilităţile creştine de a trăi fericit, prin răbdare, curăţie, prin post, prin rugăciune, dar în acelaşi timp vede şi opusul lor în faţa Crucii, vede şi ura câtă este în lume, vede şi mânia, uciderea, nedreptatea, bolile, necazurile pe care trebuie să şi le asume. Omul este condamnat la libertate, e tot timpul condamnat să aleagă, suntem condamnaţi şi în faţa Crucii să alegem să suferim din iubire pentru Dumnezeu şi pentru oameni sau să suferim din ură şi neglijenţă, din nepăsare, din prostie, pentru că nu există, în starea în care omul este acum, să nu trăim în suferinţă. Şi aceasta nu se poate decât prin Sfânta Cruce, pentru că omul se naşte din două realităţi, între plăcere şi durere. Se naşte în plăcere, sfârşeşte în durere, refuză durerea şi aleargă la plăcere şi, prin aceasta, îşi creşte durerea. Până nu îmbrăţişează durerea, adică crucea, de bunăvoie, din dragoste, omul va suferi mai mult căutând anumite plăceri din lumea aceasta.