Răspunsuri duhovniceşti: „Dacă săvârşeşte fapte bune tot mai des, omul se întăreşte, în aşa fel încât nu mai este amăgit uşor de ispite“

Cum să creştem duhovniceşte?

Prin străduinţa de a săvârşi în chip tot mai constant faptele bune cerute de credinţă şi susţinute de har. Dacă nu le săvârşeşte, omul cade iarăşi uşor în robia păcatului. Dacă săvârşeşte fapte bune tot mai des, omul cel nou se întăreşte în aşa fel încât nu mai este asaltat sau amăgit uşor de ispite, nici măcar cu gândul. Şi pe măsură ce creşte duhovniceşte, prin fapte, omul îşi dă seama de harul care este în el de la Botez. „Prin Botez ne-a scos cu putere din robie, desfiinţând păcatul prin Cruce şi ne-a dat poruncile libertăţii, dar a urma sau nu poruncile a lăsat la voia nostră liberă“, spune Sf. Marcu Ascetul. Deci, „chiar de la Botez, după harul lui Iisus Hristos, ni s-a dăruit harul desăvârşit al lui Dumnezeu, spre împlinirea tuturor poruncilor; dar, pe urmă, tot cel ce l-a primit în chip tainic, însă nu împlineşte poruncile, pe măsura neîmplinirii, e luat în stăpânire de păcat, care nu e al lui Adam, ci a celui care a nesocotit poruncile, întrucât, luând puterea lucrării, nu săvârşeşte lucrul“, spune acelaşi sfânt. „Drept aceea - continuă tot el - o, omule, care ai fost botezat în Hristos, dă numai lucrarea pentru care ai luat puterea şi te pregăteşte ca să primeşti arătarea Celui ce locuieşte întru tine de la Botez.

Putinţa creşterii duhovniceşti, dar şi a căderii în păcat după Botez le explică Sf. Diadoh al Foticeii astfel: „Când cineva stă în timp de iarnă într-un loc oarecare, sub cerul liber, privind la începutul zilei cu faţa spre răsărit, partea de dinaintea sa se încălzeşte de soare, iar cea din spate rămâne nepărtaşă la căldură, deoarece soarele nu se află deasupra creştetului său. Tot aşa şi cei ce sunt la începutul lucrării duhovniceşti îşi încălzesc, în parte, inima, prin harul sfânt, din care pricină şi inima începe să rodească cugetări duhovniceşti; dar părţile de dinafară ale ei rămân de cugetă după trup, deoarece încă nu sunt luminate de Sf. Lumină, printr-o simţire adâncă, toate mădularele“. (Învăţătură de credinţă ortodoxă)