Răspunsuri duhovniceşti: Despre lege şi conştiinţă morală

Preacucernice părinte Gheorghe Zamfir, care este dimensiunea normei sau legii în Biserică?

Pe lângă această ordine fizică de desfăşurare a vieţii mai există şi o ordine morală stabilită de Dumnezeu prin voinţa Sa desăvârşită: "Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 5, 48). Astfel, într-un înţeles mai larg, legea sau norma (fie ea fizică sau morală) este directiva sau îndreptarul după care acţionează sau se conduce orice lucru sau fiinţă. În acest sens, fiecare părticică din cosmos se dirijează după coordonate precise, stabilite de Dumnezeu încă de la creaţie, pentru ca fiecare să-şi poată atinge scopul propriu. În acest sens, chiar şi creaturile neraţionale (corpurile neînsufleţite, plantele, animalele) îşi au propriile legi după care se conduc în lucrarea sau existenţa lor: legea gravitaţiei, legea rotaţiei, dezagregarea materiei, succesiunea anotimpurilor şi a zilelor, legea descompunerii materiei, pe toate acestea le numim legi ale naturii. Făurit pentru a fi corolarul creaţiei dumnezeieşti, omul a primit de la Dumnezeu chiar din momentul zidirii sale conştiinţa morală sau legea naturală pe care nu o are nici o altă fiinţă. Aceasta a fost înscrisă în inima sa, iar împlinirea ei era cu totul desăvârşită. După căderea în păcat, conştiinţa morală s-a întunecat, a devenit opacă deoarece, prin gustarea din pomul cunoştiinţei binelui şi răului, Adam a nesocotit porunca lui Dumnezeu. Din cauza acestei greşeli, protopărinţii au fost alungaţi din Rai, singura busolă prin care îşi puteau călăuzi viaţa, rămânând totuşi conştiinţa morală. Acest criteriu nescris de vieţuire a rămas de-a lungul veacurilor imprimat în conştiinţa neamurilor, aşa cum afirmă Sfântul Apostol Pavel: "Păgânii (neamurile) care n-au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege, ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi apără în ziua în care Dumnezeu va judeca prin Iisus Hristos, după Evanghelia Mea, cele ascunse ale oamenilor" (Rom. 2, 14-16). Ce ne spune Sfânta Scriptură despre norma îmbisericită? Sfânta Scriptură oferă de asemenea numeroase argumente şi dovezi despre existenţa şi importanţa conştiinţei morale: "Căci porunca aceasta care ţi-o poruncesc eu astăzi nu este neînţeleasă de tine şi nu este departe. Ea nu este în cer, ca să zici: Cine se va sui pentru noi în cer, ca să ne-o aducă şi să ne-o dea s-o auzim şi s-o facem? Şi nu este ea nici pe mare, ca să zici: Cine se va duce pentru noi peste mare, ca să ne-o aducă, să ne facă s-o auzim şi s-o împlinim? Ci cuvântul acesta este foarte aproape de tine; el este în gura ta şi în inima ta, ca să-l faci" (Deut. 30, 11-14) şi de asemenea Domnul grăieşte prin gura proorocului Ieremia: "Dar iată Legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: voi pune legea Mea înlăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor. Şi nu se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe frate, zicând: "Cunoaşteţi pe Domnul", că toţi de la sine mă vor cunoaşte, de la mic până la mare, zice Domnul, pentru că Eu voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni" (Ier. 31, 33-34).