Răspunsuri duhovniceşti: Duhovnicul îndrumă, nu controlează viaţa ucenicilor

Răspunsuri oferite de pr. Constantin Sturzu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor şi paroh al Bisericii "Naşterea Maicii Domnului" - Talpalari din Iaşi.

Părinte consilier, care ar fi limitele ascultării de duhovnic?

Evident, limitele ascultării de duhovnic sunt în primul rând păcatul şi erezia. Indiferent de autoritatea unui îndrumător duhovnicesc, de statura lui morală sau de poziţia pe care ar avea-o în structurile instituţionale ale Bisericii, ucenicul are dreptul să refuze a mai asculta de duhovnicul său când acesta îl îndeamnă a păcătui sau a crede în învăţături eterodoxe. Este bine însă ca, într-o astfel de (nedorit) situaţie, respectivul ucenic să se adreseze superiorilor acelui duhovnic, prezentându-le problema întâmpinată. Asta, pe de o parte, pentru a fi sigur, printr-o eventuală confirmare a unei autorităţi bisericeşti, că a sesizat în mod corect acele abateri la duhovnicul său, iar pe de altă parte pentru a înştiinţa pe cei care pot lua măsurile adecvate într-o astfel de situaţie. Abuzul de autoritate al duhovnicului se poate face şi în alte privinţe, care nu sunt la fel de grave, dar care sunt nefireşti, privite prin prisma rolului pe care un astfel de îndrumător de suflete este chemat să şi-l asume înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Spre exemplu, există uneori tendinţa din partea duhovnicului de a "controla" viaţa ucenicului în aspecte care nu ţin de competenţa sa directă, cum ar fi a indica acestuia ce facultate să urmeze, cu cine să se căsătorească, cu cine să voteze etc. Sigur că duhovnicul poate aborda cu ucenicul şi astfel de subiecte, dar orice povaţă a sa trebuie să fie făcută doar cu scopul de a-l orienta pe ucenic mai temeinic pe calea mântuirii. Un duhovnic bun îndrumă, nu caută să-i controleze pe ucenici.

Cum vedeţi raportul dintre prietenie şi duhovnicie?

A fi duhovnic înseamnă, în primul rând, a fi părinte duhovnicesc. Sigur că asta nu exclude, într-o oarecare măsură, dimensiunea de prieten. Cred că reperul aici este cuvântul pe care-L rosteşte Mântuitorul nostru Iisus Hristos către ucenicii Săi: Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute" (Ioan 15, 14-15). În lumina acestor cuvinte şi dacă ne înscriem în duhul lor, putem vorbi despre relaţia duhovnicească şi ca despre o relaţie de prietenie.