Răspunsuri duhovniceşti: „Dumnezeu, cu mila Lui, poate să-l ajute pe omul care-i sincer şi doritor de bine“

Cum putem să ne câştigăm pacea sufletească şi nădejdea mântuirii când am acceptat să devenim preoţi, deşi ştim că nu corespundem întru totul cerinţelor Bisericii şi canoanelor Sfinţilor Părinţi?

Ceea ce nu poate face omul, poate Dumnezeu, şi Dumnezeu, cu mila Lui, poate să-l ajute pe omul care-i sincer şi doritor de bine. Nu s-ar putea spune că cineva care a ajuns preot este totuşi sub osândă, pentru că chiar dacă a avut păcate opritoare de la preoţie şi a ajuns totuşi preot, Dumnezeu l-a acceptat ca să fie preot şi în condiţia aceasta. Şi atunci, fiind el preotul lui Dumnezeu, Care i-a dat darul preoţiei, Dumnezeu îl şi ajută, numai că sunt atâţia oameni care nu au nici conştiinţa că nu ar fi trebuit să ajungă preoţi, nici râvna de a face ceva ce mai poate face omul în condiţia în care se găseşte. Aşa că e nevoie totuşi de o integritate spirituală şi în sensul acesta, ca să-şi dea omul seama de ceea ce este şi şă-şi dea seama de ceea ce poate face în condiţiile lui, în condiţiile date. Am citit din Limonariu o pildă că un papă al Romei s-a rugat lui Dumnezeu la mormântul Sfântului Apostol Petru 40 de zile pentru iertarea păcatelor lui, şi la urmă i s-a descoperit că toate păcatele personale i se iartă, dar nu i se iartă păcatele făcute prin hirotonirea celor nevrednici, iar Sfântul Ioan Gură de Aur zice că să nu învinuieşti pe preot ori pe diacon de păcatele pe care le face, că toate asupra episcopului care l-a hirotonit se pun. Aşa că trebuie să fii cu grijă, cu luare-aminte, să pornim de unde suntem, să mergem înainte şi să aşteptăm darul şi mila lui Dumnezeu. Făcători de minuni nu suntem, prooroci nu suntem, ca să putem să vorbim cu glas de foc ca proorocul Ilie, nu avem capacitatea să mustrăm păcatul cum a făcut-o Sfântul Ioan Botezătorul, care, pustnic fiind, s-a simţit îndemnat, pentru că era plin de Duhul Sfânt, să-i spună lui Irod că nu face bine. Noi pactizăm cu păcatul de multe ori. Zicem: lasă să nu se supere, lasă, că cine ştie ce-o să zică etc., ori astea nu sunt atitudini preoţeşti şi nu sunt nici atitudini creştineşti, numai că asta ne e măsura... (interviu cu arhim. Teofil Părăian, publicat în revista „Lumea credinţei“)