Răspunsuri duhovniceşti: „Fără iubire, eternitatea nu ar fi întemeiată“

Preacucernice părinte Viorel Dimian, cum poate fi privită dragostea ca virtute, din perspectivă creştină?

Dragostea creştină se îndreaptă în două direcţii: către Dumnezeu şi către semeni. Faţă de Dumnezeu suntem datori să răspundem cu aceeaşi dragoste cu care El ne răspunde nouă, cu toate că acest lucru este extrem de greu. Această virtute este pusă în sufletul creştinului încă din momentul botezului, fiind întărită prin Mirungere şi Euharistie, consolidată pe parcursul întregii sale existenţe şi dusă în veşnicie unde se desăvârşeşte deplin prin comuniunea cu Dumnezeu şi cu sfinţii Săi. Mântuitorul este exemplul suprem al dragostei care merge până la jertfa de sine. El este modelul tuturor ce au fost chemaţi la credinţă prin botez: "Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui" (I Petru 2, 21). Dragostea faţă de aproapele izvorăşte din dragostea faţă de Dumnezeu, ambele depăşind ca importanţă şi valoare toată legea şi proorocii Vechiului Testament: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată legea şi proorocii" (Matei 22, 34-40), iată ce-i spune Mântuitorul fariseului care venise la Dânsul să-L ispitească. Ceea ce încoronează virtutea dragostei creştine este puterea iubirii vrăşmaşilor la care ne îndeamnă Mântuitorul Hristos: "Aţi auzit că s-a zis: să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăşmaşul tău. Iar Eu zic vouă: iubiţi pe vrăşmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc... căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?... Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru din ceruri desăvârşit este!" (Matei 5, 43, 48) Ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre această mare poruncă dumnezeiască? Sfinţii Părinţi elogiază acest pisc al virtuţilor. Astfel, Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte despre importanţa şi despre legătura dintre cele două direcţii ale dragostei: "Cel ce iubeşte pe Dumnezeu nu poate să nu iubească şi pe tot omul ca pe sine însuşi, deşi nu are plăcere de patimile celor ce nu s-au curăţit încă. De aceea, când vede întoarcerea şi îndreptarea lor, se bucură cu bucurie mare şi negrăită". Despre roadele care le poate aduce această virtute în viaţa noastră, sfântul părinte mai spune: "Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toată inima, a răbda îndelung, a fi cu îngăduinţă şi a folosi lucrurile cu dreaptă judecată", iar părintele profesor Dumitru Stăniloae completează: "Fără iubire, eternitatea nu ar fi întemeiată. Iubirea este o continuă noutate şi totuşi ea e stabilitatea neschimbată. Doar prin iubire înaintăm aici şi ne vom odihni acolo, în viaţa îngerească".