Răspunsuri duhovniceşti: Încercările ne curăţesc

Preacuvioase părinte Visarion Joantă, care sunt înţelesurile duhovniceşti ale Evangheliei Duminicii a VII-a după Rusalii?

Această Evanghelie ne relatează despre vindecarea a doi orbi şi a unui mut pe temeiul credinţei lor, dar şi a celor care îi însoţeau prin puterea dumnezeiască a Mântuitorului, căci a zis Iisus lor: "După credinţa voastră, fie vouă" (Mt. 9, 29). Multe sunt înţelesurile şi învăţăturile duhovniceşti ale acestei Evanghelii. A existat, există şi va exista multe suferinţe, necazuri şi greutăţi în mijlocul oamenilor. Am putea spune că nu este om care să nu fi simţit aceste încercări fie trupeşti, fie sufleteşti. Ele sunt o consecinţă a păcatului strămoşesc, a strămoşilor noştri Adam şi Eva, care a adus în firea omului o slăbire a puterilor sale sufleteşti (minte, raţiune şi simţire), dar şi asupra trupului: "De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa moartea a trecut la toţi oamenii, prin acela în care toţi am păcătuit" (Rom. 5, 12). Uneori se întâmplă în viaţă ca şi cei drepţi, oameni cu o viaţă curată, să aibă parte de astfel de necazuri şi greutăţi. Avem exemplu pe dreptul Iov din Vechiul Testament. Acestea sunt încercări ale lui Dumnezeu pentru a le întări credinţa, dragostea şi nădejdea în ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Astfel de încercări sunt asemenea focului care curăţă şi întăreşte metalul. Suferinţele apasă, chinuie şi ne silesc să ne apropiem de Dumnezeu, spune Sfântul Grigore cel Mare. În sufletul unui astfel de om încercat se manifestă o părere de rău, o căinţă, un dispreţ şi scârbă faţă de păcat. Sunt mijloace folosite de Dumnezeu pentru a nu ne lega prea mult de cele pământeşti şi trecătoare. Cum putem accepta toate aceste încercări din viaţa noastră? Ca o pedagogie a lui Dumnezeu pentru binele nostru, chiar dacă noi, uneori, nu înţelegem planul lui Dumnezeu cu noi. La Acatistul Sfintei Cruci, în rugăciunea pe care preotul o citeşte, se spune aşa: "… înmulţeşte-mi Doamne necazurile, greutăţile şi bolile pentru că toate acestea mă vor apropia de Tine… dar înmulţeşte-mi şi dragostea, credinţa şi puterea ca să pot suporta toate cele ce mi se vor întâmpla…" În faţa acestor încercări nu trebuie să stăm pasivi. Să ne folosim de realizările ştiinţei medicale care a reuşit să tămăduiască şi să vindece boli care altădată erau incurabile. Apoi fie voia Ta Doamne…! Credinţa în Dumnezeu este un mijloc sau posibilitate de terapie duhovnicească. Un credincios suportă mult mai bine necazurile, greutăţile şi încercările decât un necredincios, care poate ajunge într-o stare de deznădejde totală. Să încercăm să avem această credinţă în puterea pe care ea o are asupra vieţii religios-morale a fiecăruia dintre noi.