Răspunsuri duhovniceşti: Incidentul de la Giuleşti, o dramă a tuturor

Precucenice părinte Ioan Necula, cum ar trebui să privim incidentul nefericit petrecut la Maternitatea Giuleşti? Dacă am fi noi în locul acestor părinţi, cum am putea să trecem peste o asemenea dramă?

Nu cred că putem avea o percepţie controlată în privinţa a ceea ce s-a întâmplat acolo. Sunt convins că fiecare dintre noi are un punct de vedere, în funcţie de structura noastră duhovnicească. Gravitatea şi ferocitatea unei astfel de întâmplări nu pot lăsa pe nimeni indiferent, de aceea putem vorbi despre stări sufleteşti diferite. Bineînţeles, putem arăta cu degetul la nesfârşit, încercând să găsim vinovaţi şi să născocim pedepse, dar asta nu ne va alina cu nimic mâhnirea. Este unul dintre acele momente când trebuie să ne solidarizăm, să găsim soluţii pentru ca astfel de nenorociri să nu se mai întâmple şi, poate cel mai important, să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să întărească pe părinţii care trăiesc astfel de încercări. Din nefericire, oricărui om i se poate întâmpla o astfel de situaţie, şi numai teama că se poate întâmpla te copleşeşte. Să mai şi treci prin astfel de momente, te poate dobor. Dar mama şi tatăl care se confruntă cu o astfel de situaţie nu trebuie să uite că se au unul pe celălalt şi, în funcţie de caz, au şi alt sau alţi copii care să le aline suferinţa. Este greu să treci peste astfel de dureri sufleteşti, dar tocmai în aceasta constă taina iubirii, ca soţul şi soţia să-şi fie alături la necaz, precum sunt la bucurii. Nu trebuie să dispere, ci, din contră, să nădăjduiască. Să ne gândim la dreptul Iov, la tot ce a trebuit să îndure, iar apoi să ne îmbărbătăm văzând mângâierea pe care i-a trimis-o Dumnezeu, redându-i nu doar ceea ce a pierdut, ci chiar mai mult. Să nu se descurajeze părinţii care trec prin astfel de clipe, ci să facă tot posibilul să depăşească aceste încercări, căci Dumnezeu le va bucura viaţa dându-le alţi prunci. Ceea ce s-a întâmplat este pedeapsă sau voia lui Dumnezeu? Sincer, mi-e greu să văd în toate acestea o pedeapsă de la Dumnezeu. Am auzit, dar nu sunt sigur, că tragedia de la Maternitatea Giuleşti ar fi un caz fără precedent în întreaga lume. De aceea, gândul îmi zboară la faptul că Dumnezeu a îngăduit această nenorocire tocmai pentru a ne atrage atenţia în privinţa unui lucru: suntem un popor în sânul căruia rata avorturilor a crescut înfiorător. Iar la acei copii care mor zilnic pe mesele de operaţie din cabinetele ginecologice nu se gândeşte nimeni. Dumnezeu să ne ierte! De ce se întâmplă şi asemenea lucruri? Pentru că ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Societatea în care trăim îşi pierde din ce în ce mai mult identitatea, se regăseşte din ce în ce mai puţin şi mai rar în Dumnezeu. Cu toţii trebuie să purtăm această responsabilitate, de aceea drama de la Maternitatea Giuleşti nu este numai a părinţilor care şi-au pierdut copiii, ci trebuie să fie o dramă pe care să ne-o asumăm cu toţii. Pentru că este tragedia întregului nostru popor, cu toţii trebuie să ne unim într-un gând de rugăciune pentru părinţii care trec prin aceste momente.