Răspunsuri duhovniceşti: Îndoiala şi efectele ei distrugătoare

Părinte, îndoiala vine de la diavol?

Întotdeauna îndoiala vine de la diavol. Este opera lui. Nu numai îndoiala este opera lui, ci şi amânarea, comoditatea, lenea, care susţin în fapt îndoiala şi care sunt momeli în undiţa lui cu care încearcă să ne prindă. Toate sunt păcate de moarte. Prin îndoială se distrug încrederea şi credinţa, aşa cum s-a întâmplat cu Sfântul Apostol Petru când Mântuitorul i-a zis să vină la El pe apă. Cu încredere şi credinţă s-a dat jos Petru din corabie de a păşit pe ape ca pe uscat, mergând către Mântuitorul, care şi El se afla pe apă. Această încredere l-a însoţit până la jumătatea drumului, de unde a venit ispita îndoielii şi a început a se afunda. Ispititorul îi arăta valurile, cât de mari sunt şi cât de învolburate, dându-i frica afundării, moment când Petru a pierdut legătura cu Mântuitorul, care-l purta pe apă, şi atunci a început să se afunde. În această disperare şi-a adus aminte că în faţa lui se află Mântuitorul, a întins mâna şi s-a rugat zicând: "Doamne, scapă-mă!" Mântuitorul îl apucă de braţ şi-l scoate din apă, zicându-i: "Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" Deci, îndoiala ne face "puţin credincioşi" sau necredincioşi. Diavolul se luptă cu credinţa noastră, strecurându-ne îndoiala în suflet. Când ne ispiteşte diavolul cu îndoiala? Atunci când ne rugăm, când mergem să facem o faptă bună, când trebuie să mărturisim credinţa, când cerem ceva de la Dumnezeu şi aşteptăm ca să primim şi în multe alte momente. Când reuşeşte diavolul să ne ispitească cu îndoiala? Atunci când nu ne păzim credinţa şi mintea, când credinţa slăbeşte. Credinţa ca trăire în mintea şi sufletul nostru trebuie păzită şi întărită prin rugăciune. Să urmăm sfatul Sfântului Apostol Pavel, care spune: "Rugaţi-vă neîncetat ca să nu vă cuprindă ispita".