Răspunsuri duhovniceşti: Îndrăzneala Orbului din naştere

Părinte profesor Radu Mureşan, duminicile cuprinse între Sfintele Paşti şi Înălţarea Domnului poartă în ele, într-un mod excepţional, pecetea Învierii Domnului. De ce?

Evangheliile care se citesc în această perioadă, cinci la număr, sunt nişte trepte pe care noi, străbătându-le conştient, ne putem apropia de Mântuitorul Hristos cel Înviat. Ele ne prezintă cinci tipuri de oameni care ajung să-L cunoască pe Mântuitorul Hristos şi apoi să-L mărturisească pe El ca Dumnezeu. Imediat după Paşti, Biserica ne pune în faţă experienţa lui Toma care ajunge să zică "Domnul meu şi Dumnezeul meu". Urmează femeile mironosiţe, ca prime propovăduitoare ale Învierii Domnului, slăbănogul care face o mărturisire în faţa iudeilor, chiar dacă această mărturisire stă sub semnul fricii, femeia samarineancă a cărei mărturisire încheagă o comunitate întreagă de credincioşi şi, în sfârşit, orbul din naştere a cărui experienţă mărturisitoare este cu totul aparte prin puterea şi firescul ei. Orbul este un om al suferinţei. Însă spre deosebire de slăbănog, pe care boala îl ţintuieşte într-o paralizie a voinţei, într-o acceptare resemnată a situaţiei, orbul nu se lasă copleşit de handicapul lui. Este un om neputincios în exterior, dar puternic lăuntric, un om al curajului în faţa meschinelor constrângeri sociale şi religioase ale vremii, un om căruia infirmitatea nu îi tocise ascuţimea şi viul minţii. Dialogul dintre cel tămăduit şi învăţaţii vremii ne arată că omul nu poate să rămână static în faţa lucrării lui Dumnezeu: fostul orb urcă pas cu pas treptele către Lumină, prin simplitatea credinţei şi îndrăzneala mărturisirii, în timp ce fariseii coboară treptele orbirii sufleteşti, prin necredinţa vicleană şi autosuficienţă. Vă rugăm să ne de tălmăciţi înţelesurile cuvintelor rostite de orb. O primă mărturisire a celui care fusese odinioară orb este recunoaşterea cuminte, simplă a Domnului ca Tămăduitor, în faţa vecinilor şi a celor care-l cunoşteau mai dinainte: "Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut". A doua mărturisire este recunoaşterea Domnului ca Proroc în faţa fariseilor, contrariaţi de faptul că vindecarea avusese loc într-o zi de sâmbătă: "Au zis deci orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că prooroc este". Nemulţumiţi de răspuns, fariseii au ales să nu recunoască vindecarea minunată, deşi tot ei se arătaseră supăraţi de încălcarea sâmbetei, recunoscând implicit minunea. Astfel, au chemat pe părinţii celui care fusese orb. Aceştia au răspuns la două din întrebările fariseilor, şi anume dacă îşi recunosc fiul, dacă acesta s-a născut orb, lăsând-o pe a treia, referitoare la vindecare, "pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă".