Răspunsuri duhovniceşti: Lucrurile bune sunt cu binecuvântare

Preacucernice părinte Bogdan Frăţilă, cum este privită astăzi convieţuirea tinerilor care nu au primit încă Sfânta Taină a Cununiei?

Una din problemele actuale ale societăţii noastre este aşa-zisa "uniune consensuală". Aceasta înseamnă convieţuirea tinerilor, fără ca aceştia să fie căsătoriţi legal sau cununaţi înaintea lui Dumnezeu. Concubinajul a fost blamat încă de la început, în Vechiul Testament pedeapsa pentru acesta era uciderea păcătosului cu pietre. Deşi susţinem că suntem o societate care a evoluat, la o privire mai atentă şi o gândire mai profundă, am observa că suntem din punct de vedere spiritual în regres. Spun asta pentru că mulţi tineri de astăzi, motivând lipsurile materiale şi că dragostea lor nu constă într-un "petic de hârtie", trăiesc în această formă de convieţuire, lipsiţi fiind de binecuvântarea lui Dumnezeu. Mulţi duc o viaţă plină de lipsuri şi din păcate neancorându-se în realitate visează la nunta aceea din poveşti pe care nu vor putea niciodată să şi-o ofere. Şi atunci întârzie a se căsători, în speranţa deşartă că va veni ziua când vor putea să susţină financiar o astfel de nuntă. Din păcate, nu iau în calcul în toată această acţiune ceea ce este important: relaţia lor cu Dumnezeu. Şi acum vine întrebarea firească: preferi să aştepţi o zi care poate nu va sosi, trăind în păcat cu persoana pe care o iubeşti, sau să ai o relaţie bună cu Dumnezeu şi-I ceri binecuvântare prin primirea tainei Cununiei? Căsătoria nu constă în distracţia ce are loc după primirea Tainei, ci ea este tocmai primirea acestei Taine. Cât de important este ca tinerii să primească binecuvântarea lui Dumnezeu? Primordial trebuie să fie primirea Tainei Cununiei, şi nu ce îmbrăcăminte ai purtat, cât de tare ai strigat, cât de mult ai dansat, ai mâncat şi ai băut în seara ce urmează, oarecum firesc, după slujba Cununiei. Tinerii primesc binecuvântare şi fără toate acestea pe care le-am enumerat mai sus. Dacă este posibil, e mai bine fără ele decât cu ele. Dumnezeu a creat primii oameni şi, aşezându-i în Rai, i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi" (Fac. 1, 28). Deci încă de la început, oamenii au trăit cu binecuvântare de la Dumnezeu. Astăzi, influenţaţi de curentul aşa-zis "modern" secularizant, tinerii nu mai dau importanţă acestei binecuvântări care este atât de importantă pentru noua familie ce se întemeiază. Latinii spuneau "nihil sine Deo", adică "nimic fără Dumnezeu", pentru că toate lucrurile făcute fără binecuvântare sunt nefolositoare sufletului.