Răspunsuri duhovniceşti: Maica Domnului, “pricina mântuirii neamului omenesc“

Părinte Vasile Popescu, ce ne puteţi spune despre originea pământească a Maicii Domnului?

Maica Domnului a fost o fecioară din seminţia lui David, din care trebuia, după făgăduinţă, să se nască Mântuitorul lumii. Ea trăise în curăţie desăvârşită şi era logodită cu Iosif, un bărbat bătrân din aceeaşi seminţie. Prin viaţa ei de curăţenie desăvârşită, Sfânta Fecioară Maria a contribuit la mântuirea comună încă înainte de coborârea lui Dumnezeu pe pământ. Sfântul Nicolae Cabasila ne spune că, "odată cu naşterea ei minunată din Ioachim şi Ana, Fecioara a început să înalţe din făptura sa Împăratului ei Dumnezeu un palat frumos sau o cetate, în acelaşi timp ospitalieră şi inexpugnabilă. Pregătirea ei a constituit consimţământul coborârii lui Dumnezeu pentru îndumnezeirea noastră. Sfatul lui Dumnezeu este întărit de consimţământul Fecioarei prin acel "Fie". Opera Întrupării Cuvântului a fost astfel nu numai a Sfintei Treimi, ci şi a voinţei şi credinţei Fecioarei, fiind imposibilă fără acestea". Ce spun Sfinţii Părinţi despre viaţa plină de har a Maicii lui Dumnezeu? Vieţuirea Sfintei Fecioare Maria este model desăvârşit de viaţă, ea fiind gata să îl primească în orice moment pe Fiul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că atinsese culmile sfinţeniei: "Fiindcă El nu îşi putea alege drept Mamă decât pe cel mai bun dintre toţi oamenii, cel în care să se vadă obiectivul pentru care a creat Dumnezeu natura umană, şi anume ca aceasta să producă un om în stare să slujească cum se cuvine scopului său ultim". Vorbind despre vieţuirea întru curăţie a Sfintei Fecioare Maria, Sfântul şi neîntrecutul mariolog, Chiril al Alexandriei, aduce aminte şi de dreptul Iosif, care nu a fost un tată în sens fizic, ci un om ce a purtat de grijă Sfintei Fecioare şi pruncului Iisus. Pentru a arăta fecioria Maicii Domnului, el tâlcuieşte profeţia Proorocului Iezechiel (44, 1-2), unde se vorbeşte despre "poarta închisă" prin care nimeni nu a trecut şi nu va trece, iar Domnul o va lăsa închisă; apoi despre "rugul aprins" (Ieşire 3), în care sălăşluia Dumnezeu şi nu se mistuia de flăcări. În teologia Părinţilor, Maica Domnului mai este înfăţişată şi ca "pricina mântuirii neamului omenesc". Rolul ei nu este unul pur biologic, ci ea conlucrează la planul Sfintei Treimi de restaurare a neamului omenesc. Pentru sublinierea maternităţii, ea este pusă în paralel cu Eva de către Sfântul Irineu de Lyon, care o arată ca apărătoare a vechii Eva, "Adam a fost recapitulat în Hristos, aşa încât moartea s-a transformat în viaţă. Eva a fost recapitulată în Maria, aşa încât Fecioara s-a arătat apărătoarea celeilalte fecioare ca să strice neascultarea fecioarei celei dintâi".