Răspunsuri duhovniceşti: Preotul trebuie să fie şi un bun gospodar

Părinte, preotul care se implică activ în viaţa parohiei se cuvine să fie şi un bun gospodar. În ce constă misiunea lui din acest punct de vedere?

Plecând de la cuvintele Sfântului Apostol Pavel din prima epistolă către Timotei, "căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu", putem spune că preotul nu se poate limita strict numai la îngrijirea bisericii, ca edificiu bisericesc, ci este necesară mărirea ariei de activitate, implicându-se şi antrenând şi credincioşii şi tinerii parohiei, căci singur nu va putea face faţă tuturor provocărilor. De aceea, implicarea în viaţa comunităţii îşi are valoarea sa, şi nu numai în viaţa comunităţii, ci mă gândesc şi la parohiile urbane, unde preotul se poate implica activ şi social în viaţa cartierului respectiv. Spre exemplu, în consiliile consultative de cartier, dacă preotul se implică activ, consultându-se cu cetăţenii şi credincioşii din cartier, acesta comunică neajunsurile din cartier autorităţilor locale sau municipale, problemele legate de infrastructură, de iluminat, de apă, canalizare, salubritate şi alte carenţe care se ivesc în cadrul comunităţii şi nu de puţine ori aceste sesizări au fost materializate spre mulţumirea tuturor. Pot aceste activităţi să împiedice activitatea pastoral-misionară a preotului? Apostolul Pavel spune atât de frumos, şi cred că este un imbold pentru noi, "deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulţi". Tot astfel, şi preotul trebuie să fie un bun gospodar, să ştie să-şi distribuie timpul, să-l organizeze în aşa fel, încât să facă faţă şi activităţilor sociale, dar în mod special pentru activitatea pentru care a depus un jurământ de credinţă, să se roage pentru cei încredinţaţi lui, să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia să fie cunoscută credincioşilor, nu numai în cadrul slujbelor din biserică, ci oriunde se va afla să mărturisească pe Hristos Domnul; la slujbele de înmormântare, unde se găsesc mulţi cetăţeni, căci nu toţi sunt credincioşi, ci fiecare are concepţia lui despre Dumnezeu şi viaţă. De aceea, preotul e nevoie să fie o trâmbiţă şi o lumină a lui Dumnezeu în lume, acolo unde a fost pus să aducă rod pentru Împărăţia cerurilor. Dar pentru toate acestea este nevoie să renunţi la tine; pentru a da cuiva ceva sau să faci pentru cineva ceva şi acest lucru cere sacrificiu, dar şi bucuria este mare când poţi vedea că ai împlinit o lipsă. Nimic nu se poate realiza fără jertfa de sine.