Răspunsuri duhovniceşti: Refuzul darului divin şi liberul-arbitru

Preacucernice părinte Matei Zaharia, ieri, la Sfânta Liturghie s-a citit pilda celor poftiţi la cină. Ce învăţături duhovniceşti putem desprinde din această pildă?

Cea mai importantă învăţătură ce se desprinde din această pildă este aceea că lucrurile duhovniceşti ar trebui să aibă întâietate în viaţa oricărui om. În pericopa evanghelică citită la Sfânta Liturghie se observă cum toţi cei ce au fost chemaţi la cină s-au scuzat prin diferite motive: unul că şi-a luat pământ, altul boi, altul soţie, şi nu au venit. Erau aceste lucruri mai importante decât invitaţia stăpânului la nunta fiului său? Nicidecum. Biserica ne cheamă permanent la Sfânta Liturghie şi la sfintele slujbe, pentru a răspunde favorabil cu întreaga noastră fiinţă, cu inima, dar şi cu raţiunea şi a ajunge astfel la o cunoaştere nu doar raţională, ci şi experimentală a lui Dumnezeu. Chemarea Bisericii din fiecare duminică este o chemare la cină, căci aşa a şi fost denumită Sfânta Liturghie - "Cina Domnului", asta pe lângă alte denumiri, ca "Frângerea Pâinii", "Adunare Sfântă" şi altele. Această lucrare se săvârşeşte întotdeauna pe Sfântul Altar, în biserică, în casa Domnului, şi suntem chemaţi să ne împărtăşim prin Taina Sfintei Euharistii cu Însuşi Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, devenind astfel nemuritori. Vedeţi cum se creează o paralelă între pilda celor chemaţi la cină pentru nunta fiului de împărat şi realitatea chemării Bisericii prin Sfânta Liturghie. Nimic nu îi îndreptăţeşte pe oameni să refuze participarea la cea mai înaltă taină a lui Dumnezeu la care Tatăl ne vrea părtaşi pentru a ne bucura şi a ne uni cu Fiul Său şi Domnul nostru Iisus Hristos. Dar atunci cum să ne raportăm la lucrurile materiale, alături de care trăim? Lucrurile materiale au şi ele importanţă, nu trebuie neglijate, dar nici nu trebuie să le permitem să ne monopolizeze existenţa şi preocupările. Şi Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă că, oricât de importante ar fi lucrurile materiale, să nu ne alipim de ele, ci să dăm întâietate şi greutate vieţii noastre duhovniceşti. De ce? Pentru că, aşa cum vedem şi în pilda celor zece fecioare, acele fecioare neînţelepte nu aveau ulei în candele, deşi erau fecioare. Ceea ce arată că darul fecioriei nu este neapărat şi desăvârşitor, ci uleiul din candele, adică faptele, lucrarea virtuţilor. Dumnezeu ne cheamă, dar chemarea nu este mântuitoare, omul trebuie să răspundă prin credinţă, prin fapte bune, prin prezenţa trup şi suflet la slujbe şi la Sfintele Taine. Doar răspunzând chemării dumnezeieşti omul va putea dobândi iertarea de păcate şi viaţa veşnică în Hristos. Acesta este rostul Evangheliei citite, invitaţia la praznic şi evidenţierea faptului că răspunsul pozitiv la chemarea lui Dumnezeu este cel care deschide drumul spre Împărăţia cerurilor.