Răspunsuri duhovniceşti: „Rugăciunea cântată este foarte puternică“

Ce se întâmplă cu cel ce nu se roagă?

Cel ce nu se roagă cade uşor în păcat şi nu poate să se mântuiască. Cine nu se roagă nu are nici o putere în lupta cu ispitele, find ca un ostaş fără armă, ca o pasăre fără aripi, ca o maşină fără combustibil, ca o trestie care se pleacă încotro bate vântul. „Cel ce nu se roagă e mort gata; e ca un peşte pe uscat“, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, „e ca un om care nu primeşte nici o hrană“. „Dacă Mântuitorul a petrecut nopţi întregi în rugăciune, noi ce trebuie să facem ca să ne mântuim?“, întreabă Sf. Ambrozie al Mediolanului. Ne spune chiar Mântuitorul ce să facem: să stăruim în rugăciune. (Matei 26, 41). Rugăciunea cântată are vreo importanţă? Rugăciunea cântată este foarte puternică. Când suntem adânc sensiblizaţi, dăm glas simţirii prin cântare, de aceea, cântecul religios este o rugăciune minunată şi ajută mintea să zboare la Dumnezeu. De aceea, Sf. Ap. Pavel îndeamnă pe coloseni să se deprindă şi să se înţelepţească cu psalmi, laude şi cântări duhovniceşti. „...Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti“ (Coloseni 3, 16). Rugăciunea cântată a fost cultivată de împăratul David († 1015 î.Hr.), de Mântuitorul cu apostolii (Matei 26, 30; Marcu 14, 26), de Sfântul Ioan Gură de Aur († 407), de Sfântul Ambrozie al Mediolanului († 397), de Sf. Nichita de Remesiana († c. 420) şi de alţi Sfinţi Părinţi şi mari dascăli ai Bisericii. (Învăţătură de credinţă ortodoxă)