Răspunsuri duhovniceşti: Rugăciunea este marele dar al lui Dumnezeu dat oamenilor

Preasfinţite Părinte Episcop Visarion, vorbiţi-ne despre rugăciune. Este ea un dar făcut nouă de Dumnezeu?

Nimic nu este mai frumos şi mai folositor în viaţa creştinului decât rugăciunea. Şi aceasta pentru că prin rugăciune el se uneşte deplin în har şi în simţire cu Dumnezeu Creatorul cerului şi al pământului. Prin actul rugăciunii, el îşi înalţă mintea de la cele de pe pământ şi trecătoare la cele din ceruri, veşnice şi neîmbătrânitoare. Când cineva se roagă, mintea sa se înalţă la Dumnezeu, inima se curăţeşte de patimi şi de păcate, iar întreg sufletul şi trupul se cufundă în baia harurilor Sfântului Duh. Actul rugăciunii este cu adevărat un izvor de mângâiere, de întărire duhovnicească pentru cel deprins să se roage. Rugăciunea este marele dar pe care Dumnezeu l-a făcut omului. De ce? Pentru ca acesta să poată trăi duhovniceşte împreună cu El. Ea este un act sfânt şi sfinţitor, o îndeletnicire înaltă prin care creştinul îşi îndreaptă viaţa şi simţirea spre Dumnezeu, izvorul tuturor bunătăţilor. Rugăciunea - spunea un ierarh al Bisericii noastre - este o înălţare a minţii la cer, o împreună petrecere cu harul dumnezeiesc care luminează, curăţeşte şi călăuzeşte viaţa celui care se roagă. Sfântul Ioan Scărarul definea rugăciunea ca fiind "după însuşirea ei însoţirea şi unirea omului cu Dumnezeu, iar după lucrare este susţinătoarea lumii", iar un cuvios părinte numea rugăciunea ca fiind "plugăria sufletului", adică o muncă istovitoare, grea, dar plină de satisfacţii şi de bucurii duhovniceşti. Preasfinţia Voastră, rugăciunea este transformatoare? Îl schimbă pe om? Ce se obţine prin practicarea rugăciunii? Rugăciunea trebuie să fie caracteristica specifică a fiecărui creştin care doreşte desăvârşirea şi viaţa de veci. Adevăratul creştin este un om al rugăciunii. Ceea ce este hrana pentru trup, aceea este pentru el rugăciunea pentru suflet. Nu există zi în care adevăratul creştin să nu se adape din izvorul rugăciunii, să nu-şi umple inima de bucuriile negrăite pe care aceasta le revarsă din belşug celor care o practică. Pâinea cea de toate zilele a unui credincios este rugăciunea. Şi aceasta pentru că, prin ea, el îi spune lui Dumnezeu tot păsul inimii sale, îi cere ajutorul, îl preamăreşte şi îi mulţumeşte pentru ajutorul pe care i-l dă în tot locul şi în toată vremea. Pentru un credincios adevărat este mereu actual îndemnul pe care Sfântul Apostol Pavel l-a dat creştinilor din vremea sa: "Rugaţi-vă neîncetat!" (I Tes. 5, 17).