Răspunsuri duhovniceşti: Săptămâna mântuirii noastre

De mâine seară începe Săptămâna Patimilor. Cum ne recomandaţi să petrecem aceste ultime zile până la Sărbătoarea Învierii Domnului?

Săptămâna Sfintelor Pătimiri rememorează şi actualizează pentru fiecare dintre noi Jertfa cea aducătoare de mântuire a Domnului nostru Iisus Hristos. Este un prilej deosebit de a participa duhovniceşte, tainic, la Pătimirile Mântuitorului Iisus Hristos pentru a ne "despătimi" pe noi de patimile care ne stăpânesc şi care au condus la suferinţele, răstignirea şi moartea Lui. Întrucât adeseori, foarte mulţi dintre noi, împovăraţi cu grijile vieţii, cu mulţimea păcatelor şi lipsa preocupărilor duhovniceşti, uităm sau nu putem înţelege importanţa celor ce s-au petrecut odinioară pentru mântuirea noastră, Biserica ne oferă această posibilitate minunată de a participa în fiecare an în această săptămână, în mod direct, la ultimele zile din viaţa pământească a Mântuitorului Hristos, în atmosfera plină de tensiune lăuntrică şi emoţie, într-o stare de tristete, de pocăinţă, dar şi de nădejde. Un minim de jertfă din partea fiecărui credincios, răsplătit de altfel cu bogate roade duhovniceşti, este participarea la sfintele slujbe ale Bisericii din această săptămână. Fiecare zi din această săptămână a mântuirii noastre este "sfântă şi mare", cu un profund înţeles teologic şi cu un mesaj foarte puternic şi mobilizator. Ne regăsim în cântările frumoase şi pline de dramatism. Suntem pe rând sluga nevrednică pe care o va afla lenevindu-se, sau smochinul lipsit de roadă duhovnicească, plini de regrete că nu putem intra în Cămara cea împodobită a Mântuitorului, pentru că nu ne-am agonisit îmbrăcăminte luminoasă sufletului, sau suntem asemenea celor cinci fecioare neînţelepte, ori regretând că nu am înmulţit talanţii dăruiţi. În dorinţa de a ne câştiga mântuirea, ne regăsim în pocăinţa şi dragostea femeii ce căzuse în păcate multe, dar, cunoscând dumnezeirea Mântuitorului, Îi aduce mir de mare preţ. Dorim să fim împreună cu ucenicii la Cina cea de Taină şi ne cutremurăm atunci când Iuda cel rău credincios, cu iubirea de arginţi bolnăvindu-se, L-a vândut pe Cel nepreţuit. Plângem împreună cu Petru când ne amintim că de mai mult de trei ori ne-am lepădat de Hristos, prin viaţa şi păcatele noastre. Ne îngrozim când nu putem acoperi glasul celor care strigă: Răstigneşte-L! şi înţelegem că printre cuiele cu care a fost pironit pe Cruce sunt şi păcatele noastre. Şi cântăm Prohodul tânguindu-ne pentru Hristos. Iar la final întrezărim cu nădejde bucuria cea mare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.