Răspunsuri duhovniceşti: Sfântul Antonie cel Mare, ocrotitorul monahilor

Preacucernice Părinte Gheorghe Pârva, luni, Biserica noastră îl va pomeni pe Sfântul Mare Cuvios Antonie, ocrotitorul monahilor. Vorbiţi-ne în câteva cuvinte despre viaţa lui.

Sfântul Antonie cel Mare ocupă un loc deosebit de important în sinaxarul Bisericii noastre. Este cinstit ca fiind cel dintâi monah care s-a retras în pustie, atrăgând după sine sute de ucenici. Despre viaţa pe care a dus-o şi despre nevoinţele sale a scris discipolul său, Sfântul Atanasie, patriarhul Alexandriei. Sfântul Antonie s-a născut într-unul din satele Egiptului Mijlociu, făcând parte dintr-o familie înstărită. După moartea părinţilor, la vârsta de aproximativ 18-20 de ani, el îşi vinde toate averile şi se retrage în pustie. Era o mare încercare, dar în acelaşi timp şi o chemare lăuntrică puternică, plină de ecoul Duhului Sfânt. De la primul pas în deşert, diavolii au aruncat săgeţi aprinse asupră-i. După fiecare victorie asupra celui întunecat, paşii lui Antonie înaintau tot mai mult în inima deşertului şi de fiecare dată asalturile erau tot mai mari şi tot mai grele. Există o legătură între anahoreză, retragerea în pustie şi atacurile diavolului. Dorinţa de singurătate l-a împins pe Sfântul Antonie să se retragă în munţii nisipoşi de pe malul drept al Nilului. Aici a primit la sine pe cei care doreau să audă cuvânt de învăţătură. Mulţi ucenici s-au luptat cu deşertul şi cu ispitirile pentru a putea străbate până la Avva Antonie, cel plin de Duh Sfânt. A murit în anul 356, iar mormântul său a rămas nedescoperit. Dintre scrierile sale au ieşit la lumină până acum şapte scrisori amintite de Sfântul Ieronim. Ele au apărut în mai multe traduceri: două redacţii în limba latină (prima este o traducere ce datează din anul 1516 şi aparţine lui Symphorian Champerius, după un manuscris grec; iar a doua este tradusă după un manuscris arab, cuprinzând un text mai larg; aici alăturându-se, pe lângă cele şapte epistole puse sub numele lui Antonie şi treisprezece epistole care aparţin ucenicului său Ammonas, urmaşul lui Antonie la conducerea chinoviei din Pispir), iar în timpul mai nou a început să fie descoperit şi textul copt, cel original, al unora dintre aceste epistole. Ce influenţă a avut în rândul credincioşilor biografia întocmită de ucenicul său, Sfântul Atanasie? "Viaţa Sfântului Antonie", scrisă de Sfântul Atanasie, patriarhul Alexandriei, descrie pe larg lupta duhovnicească a sfântului împotriva demonilor. Imaginea ce se conturează duce la concluzia că virtutea în om e naturală, asceza monahală nefăcând altceva decât să împlinească vocaţia fundamentală a omului de a fi icoană a Creatorului său pe pământ. De aceea, demonii n-au putere reală asupra sa, pentru că în suflet stă imprimat ca o pecete chipul lui Dumnezeu celui Atotputernic. Exemplul Avvei Antonie avea să fie imitat cu insistenţă în Egipt încă din primele decenii ale secolului al IV-lea. Iată că şi astăzi rugăciunile sale îşi fac simţită prezenţa în mijlocul Bisericii pentru care s-a nevoit. A fost numit ca ocrotitor al multor lăcaşuri de cult şi ales ca ocrotitor al monahilor şi pustnicilor. Sfântul Antonie cel Mare este o sursă inepuizabilă de exemplu şi sfinţenie pentru noi cei care căutăm mântuirea.