Răspunsuri duhovniceşti: „Sfinţenia este arma noastră misionară“

Preacucernice părinte Liviu Barbu, cât de important este să dobândim conştiinţa că sfinţii cinstiţi de Biserică au fost oameni ca şi noi?

 

Toţi am fost făcuţi după chipul lui Dumnezeu şi chemaţi la asemănarea cu Dumnezeu, la sfinţenie. Au avut şi ei defecte şi slăbiciuni, însă acestea nu le-au stat în cale, au fost umbrite şi acoperite de har. De aceea, sfinţenia ia diferite forme după mulţimea caracterelor umane, şi totuşi unul este Duhul care sfinţeşte şi face ca toţi sfinţii să ne fie familiari.

 

 

Sfinţi mai recenţi, precum Ioan Maximovici şi mulţi alţi sfinţi ai zilelor noastre, ne întăresc încrederea că sfinţenia este încă posibilă în lumea noastră. Hristos este omul desăvârşit, iar sfântul oglindeşte chipul lui Hristos.

 

 

Sfinţenia este arma noastră misionară. Nu putem convinge prin cuvinte, citate biblice sau definiţii dogmatice, ci prin mărturia unei vieţi sfinte. Chipul sfântului este poate dovada cea mai grăitoare a credinţei adevărate. Sunt şi aici oameni care caută asiduu sfinţenia, însă nu au mijloacele de a ajunge la ea, o teologie care să le deschidă adâncul legăturii omului cu Dumnezeu şi o trăire prin care să pună în practică teologia îndumnezeirii omului. Dacă îi ajutăm să înţeleagă unde tindem noi, ortodocşii, poate că mulţi ni se vor alătura.

 

 

Care este modul cel mai simplu de a ne sesiza nemărginita valoare în raport cu toate celelalte lucruri din lume?

 

 

Intrarea în comuniunea Bisericii, a sfinţilor şi a lui Dumnezeu ne va arăta cine suntem cu adevărat. Toate lucrurile din lume nu au valoare sau au valoare relativă dacă nu sunt puse în legătură cu Dumnezeu. Atunci când le ai pe toate, simţi că ceva tot lipseşte şi începi să cauţi. Fericitul Augustin a spus: "Neliniştit este sufletul meu Doamne până se va odihni întru tine". Lumea occidentală este saturată de binele material şi începe să caute o altfel de aşezare.

 

 

În calea mântuirii, cunoaşterea de noi înşine ne apropie de Dumnezeu?

 

 

Da, aici este cheia valorii noastre. Dacă ne-am cunoaşte pe noi înşine, ne-am cunoaşte adevăratul potenţial şi pe Creatorul nostru. Dacă acesta ne-a făcut făpturi aşa minunate, cu atât mai mult este El însuşi. Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru, ne spune Mântuitorul (Lc. 17, 21). Prin luminarea duhului sfânt vedem abisurile şi piscurile firii umane în însăşi existenţa noastră. Se vede Raiul, dar şi neputinţa firii umane căzute. Conştiinţa de sine potrivită creştinului este exprimată foarte echilibrat în spiritualitatea ortodoxă. Măreţia omului de care vorbeam mai sus trebuie împletită cu smerenia, aşa cum spunem în rugăciunea dinaintea primirii Sfintei Împărtăşanii: "Cred Doamne şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi dintre care cel dintâi sunt eu".