Răspunsuri duhovniceşti: „Sinceritatea şi buna-cuviinţă întăresc şi susţin virtutea smereniei într-o căsnicie“
Cum se poate practica smerenia în căsătorie?
Foarte uşor. În primul rând, soţul şi soţia să fie cuviincioşi unul faţă de altul, să nu se jignească unii pe alţii, să fie de acord în creşterea copiilor. Se întâmplă în familii ca tata să-şi iubească copiii într-un anumit fel, respectându-le toate gusturile şi să-i facă astfel obraznici. Mama caută să-i înveţe să se roage, să postească, să nu spună vorbe de ruşine. Or, copilul ascultă, e foarte inteligent şi foarte atent, primeşte şi priveşte în jurul lui, iar acest dezacord între mamă şi tată este un dezastru pentru el. Aşa încât smerenia înseamnă în primul rând bună-cuviinţă şi respect reciproc între soţ şi soţie; înseamnă luptă împotriva mândriei. Acest lucru trebuie transmis în familie şi, dacă se poate, nu numai copiilor. Aceasta este smerenia în familie: să nu spui ceva prin care să-l umileşti pe celălalt, să-l ruşinezi, ci să încerci să-l ajuţi cu adevărat. Dacă îi spui sincer nişte lucruri, el simte, te aude şi te respectă. Dacă îi spui cu un aer de învăţător, atunci înghite, dar nu respectă ceea ce-i spui. De aceea, sinceritatea şi buna-cuviinţă sunt primele virtuţi care întăresc şi susţin virtutea smereniei într-o căsnicie.
O smerenie înţeleasă greşit se poate transforma într-o lipsă totală de atitudine. Ce ne puteţi spune?
Sfântul Siluan Athonitul ne îndeamnă să ne apropiem de această idee a Sfinţilor Părinţi, care se găseşte şi în Filocalie - aceea a dreptei socoteli. Dreapta socoteală sau echilibrul în viaţa noastră înseamnă a merge pe o cale dumnezeiască, pe calea de mijloc. Pentru că se întâmplă să fie abateri la stânga sau la dreapta. Cineva care este evlavios şi doreşte să facă voia lui Dumnezeu şi să plinească poruncile se angajează în post, în rugăciune, în milostenie, în asprimea vieţii şi este foarte bine. Dar să meargă pe o cale echilibrată. Pentru că sunt unii care postesc, postesc foarte aspru, chiar post negru, şi lucrează într-un mediu toxic şi mănâncă, de pildă, fără ulei, acum în Postul Mare. Maşina aceasta omenească are însă nevoie de material pentru întreţinerea ei. Dacă asuprim trupul prea tare, ne îmbolnăvim, cerem ajutorul doctorului şi el ne dă regim de spital. Aceasta reprezintă nedreapta socoteală, înţelegerea strâmbă a acestei vieţi duhovniceşti. Dreapta socoteală este acest echilibru, această observare permanentă a sufletului nostru; înseamnă a ne stăpâni, a avea în mână toată fiinţă noastră. (Ne vorbeşte părintele Sofian)