Răspunsuri duhovniceşti: Suferinţa aduce foarte multă smerenie

Cum putem lupta împotriva mândriei?

Nu poţi, decât dacă te smereşti. Adică ţi-a dat o palmă, iar tu, din smerenie, dai şi obrazul celălalt. Acum nu-i uşor să dai şi obrazul celălalt, dar este posibil. Pentru că nu e o utopie, nimic nu este neîmplinibil din ce a spus Hristos. A spus un lucru care se poate face. Dar nu a biruit cel care a lovit, ci cel care a primit cu plăcere, cu bucurie. Pentru că ar fi suferit, dacă se putea, chiar pentru Hristos. Bucuria suferinţelor noastre din închisori şi din lanţuri era tocmai aceasta - că ni s-a dat prilejul să suferim pentru Hristos! Nu eram noi cei înfrânţi, care primeam lovituri; au fost înfrânţi cei care ne-au lovit.

Comparând toate religiile lumii, care a fost concepţia lor despre mântuire? Se constată că toţi doreau să scape de suferinţă. Hristos zice: „Nu! Numai prin suferinţă puteţi scăpa de suferinţă!“; pentru că Mântuitorul a făcut atât de multe fapte mari: dreptate, învăţături etc. Să luăm ca măsură un unghi de 90 de grade. Mai mult: a înviat morţii şi multe altele. Se facem unghiul de 180 de grade. Dar n-a mântuit lumea prin asta. Misiunea Mântuitorului a fost tocmai aceasta - să mântuie lumea prin suferintă. S-a răstignit pentru noi şi atunci unghiul a devenit de 360 de grade, desăvârşit, adică, atunci a fost biruit satana. Mântuitorul era pe Cruce şi se văita satana. De aceea, Crucea este atât de puternică împotriva duhurilor rele, pentru că se zice: „În numele Tatălui (Care înseamnă toată înălţimea) şi al Fiului (toată adâncimea) şi al Sfântului Duh (toată lăţimea)“, adică se evocă Sfânta Treime. Şi s-a constatat că fuge dracul de Cruce!

Deci, prin suferinţă s-a biruit satana. Diferenţa între dramă şi tragedie e că în dramă eroii biruiesc, în tragedie eroii sunt înfrânţi. Noi nu avem tragedii. Avem numai drame. Eroii noştri au biruit, toţi! Dovada este că Mântuitorul, Care este de-a dreapta Tatălui, a zis: „Vi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ“. Şi a mai zis ceva care ne priveşte direct: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!“. Cine a biruit? Satana? Cine a biruit? Cei care au lovit? Cei care L-au răstignit?

De aceea, suferinţa aduce foarte multă smerenie. Numai atât: să se facă pentru marele Adevăr, pentru Hristos. Că noi cerem harul lui Dumnezeu. Fără harul lui Dumnezeu nu se poate nimic, pentru că zice Hristos: „Fără de Mine nu veţi putea face nimic“. El e tulpina, noi suntem mlădiţele. Nu pot nici mlădiţa, nici mugurii, nici frunzele fără viţă. Şi atunci, din momentul în care nu putem face nimic fără puterea lui Dumnezeu, cerem harurile Lui ca să putem face. Dar Dumnezeu nu dă harul ca la un milog. Îţi dă ca să te ridici, să rupi din tine pentru alţii, să-ţi pui viaţa interioară la punct, să gândeşti frumos, să ştii să suferi pentru adevăr! Şi chiar pentru fratele tău. Atunci harurile vin din abundenţă. Să ştii să ceri, dar nu cu o mână întinsă, ţigănească! (Dialog cu părintele Arsenie Papacioc)