Răspunsuri duhovniceşti: Te consideri fără de păcate?

Părinte, care sunt roadele Sfintei Taine a Spovedaniei?

Întâi de toate, scăpăm de osânda iadului, orice păcat nemărturisit, înmulţit cu veşnicia este suficient pentru a ne duce în iad, iar Spovedania spală păcatul asemenea Sfântului Botez. Apoi, împăcarea cu Dumnezeu, adică iertarea păcatelor, împăcarea cu sine (nu ne putem ierta nici greşelile, nici nesăvârşirea binelui câtă vreme nu ni le iartă Hristos), împăcarea cu semenii (când greşim cuiva, greşim lui Dumnezeu, fiindcă toţi semenii sunt "chip al lui Dumnezeu"), pacea sufletului. Omul care se spovedeşte are un suflet împăcat, un suflet ce nu stă ascuns şi chircit, uscându-se în adâncul fiinţei lui, ci unul care trăieşte fiecare clipă, unul care gustă, cunoaşte şi caută fericirea. Cel care nu s-a spovedit, sau s-a spovedit nedeplin, sau fără pocăinţă, ori fără pregătire nu înţelege. Dar cel ce s-a spovedit deplin, cu părere de rău pentru păcate, măcar o dată în viaţă, ştie că bucuria pe care o ai când te ridici din faţa duhovnicului este mai mare decât a celui care simţea cum se îneacă şi a ajuns la liman. Este bucuria unui prunc flămând, pribeag şi plin de răni, care găseşte scăpare în braţele maicii sale. În ce constă iertarea păcatelor, în dezlegare, în mărturisire sau în pocăinţă? În toate trei, deodată. Nu poate fi dezlegat prin duhovnic ceva ce ascundem de el, ceva nemărturisit, iar fără pocăinţă nu vorbim de mărturisire. Pocăindu-se, omul mărturiseşte credinţa în Hristos. Dacă nu se pocăieşte, se osândeşte, îşi justifică păcatele. Când nu consideri că eşti vinovat de păcatele tale, n-ai înţeles nimic din credinţa în Hristos. Care este legătura Sfintei Spovedanii cu primirea Sfintei Împărtăşanii? În Taina Sfintei Euharistii ne împărtăşim cu Hristos, ni se dăruieşte, în chip real, nemijlocit, Trupul şi Sângele Domnului. Cum să cutezăm a intra în această comuniune directă fără să ne pregătim, fără să fim siguri că ne-am împăcat cu Dumnezeu şi că nu ne va osândi pentru îndrăzneală. Sfânta Împărtăşanie este lucrul cel mai curat şi cel mai sfânt din lume, doar iertarea dobândită prin Spovedanie ne poate face vrednici de ea. Fără Spovedanie, Taina Sfintei Euharistii este cea mai mare osândă pe care o poate primi un creştin, fiindcă a nesocotit Jertfa Mântuitorului. Doar Hristos, prin Spovedanie, ne poate curăţi şi face vrednici de întâlnirea directă cu El prin Împărtăşanie. A nu te spovedi pentru a primi Sfânta Euharistie este ca şi cum ai socoti, singur, că eşti vrednic de Cel Care ţi se împărtăşeşte. Aşa au socotit diavolul şi îngerii lui, că sunt deopotrivă cu Dumnezeu. Pentru noi, Spovedania este renaştere duhovnicească, este pogorârea lui Hristos în peştera sufletului fiecăruia pentru a o curăţi, pentru a face acolo sălaş vrednic de El. Singura dată când omul se împărtăşeşte fără Spovedanie este când iese din apa Sfântului Botez, prunc fără de păcat. Nimeni nu poate să se socotească, matur fiind, că nu are nevoie de curăţirea păcatelor pentru a primi trupul şi sângele Mântuitorului.