Răspunsuri duhovniceşti: Virtutea, forţa morală care ne împinge spre bine şi frumos

Preacucernice părinte Aurelian Ciocan, pornind de la faptul că societatea de astăzi pune mai puţin accent pe valori şi virtuţi, spuneţi-ne ce sunt virtuţile creştineşti?

Societatea de astăzi este problematizată în mai multe genuri de realităţi. Contrastul priorităţilor, generat de instabilitate socială, dar cu o mass-media voluminoasă, îl împinge pe omul secularizat spre oportunităţi lipsite de sens moral, şi astfel adevăratele valori emanate de virtuţile creştine rămân pentru mulţi noţiuni indescifrabile. Negativismul, care îşi propune să-l abată pe om de la adevăratele principii, poate fi eliminat printr-o abordare serioasă a virtuţilor. Virtuţile sunt însuşiri morale pozitive ale omului care urmăresc în mod constant idealul etic, binele, integritatea morală. Sunt acele tendinţe speciale către un anumit fel de îndeletniciri sau acţiuni frumoase. Virtutea este aşadar forţa morală prin care omul tinde spre bine şi frumos. În Biserica noastră Ortodoxă virtuţile se împart în virtuţi teologice şi virtuţi morale. Virtuţile teologice sunt acelea care prind tărie în sufletul omului credincios cu ajutorul harului dumnezeiesc şi sunt îndreptate nemijlocit către Dumnezeu. Acestea sunt: credinţa, dragostea şi nădejdea (I Cor. 13, 13). Virtuţile morale sunt acelea care călăuzesc viaţa creştinului faţă de sine şi faţă de semenii săi. Ele au ca scop moralizarea credinciosului şi a raporturilor cu semenii lui. Cele mai de seamă virtuţi morale sunt: înţelepciunea, dreptatea, cumpătarea şi bărbăţia. Rădăcina acestor virtuţi stă în legea morală firească, sădită în firea omului chiar de la creaţie. Pentru că firea omenească a slăbit din cauza păcatului neascultării săvârşit de protopărinţii noştri Adam şi Eva, virtuţile răsărite din firea umană sunt slabe şi au nevoie de întărire prin harul dumnezeiesc. Societatea de astăzi poate dobândi o identitate sănătoasă făcând uz de abilităţile morale sădite, după cum am văzut, în fiecare fiinţă umană, selectând din provocările vremii doar ce este bun şi constructiv. Cum şi prin ce mijloace poate aduce Biserica în faţa societăţii virtuţile? Biserica este o instituţie divino-umană, fiind aşadar şi o instituţie socială care şi-a propus în toate timpurile să sădească în lume împărăţia lui Dumnezeu. În această Împărăţie social-teocratică, omul de toate vârstele trebuie să fie un om virtuos. Biserica s-a adaptat repede la nevoile spirituale ale societăţii în care trăim, adaptându-şi misiunea la complexitatea problemelor de azi. Mass-media bisericească tot mai dezvoltată la nivelul Patriarhiei Române, dar şi la fiecare eparhie în parte, răspândeşte învăţăturile sănătoase ale preoţilor dincolo de zidurile bisericilor. Pe lângă activitatea liturgică, slujitorii sfintelor altare sunt determinaţi ca prin programe filantropice şi cultural-educative, folosindu-se de presa bisericească, contracarează viciile, păcatele şi toate preocupările rele ale oamenilor. Biserica a fost şi rămâne forţa vitală a poporului român. Printr-o pastoraţie ireproşabilă vom reuşi să dăm societăţii acelaşi răspuns pe care l-a dat Iisus în faţa Tatălui: "Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ, lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit" (In. 7, 4).