Recunoştinţă pentru eroii de la Pietrele Albe
Joi, 21 februarie 2019, în preziua împlinirii a şapte decenii de la confruntarea dintre grupul de rezistenţă anticomunistă Ionescu-Blănaru şi organele de securitate pe dealurile din împrejurimile Teregovei, la Liceul Tehnologic „Sfântul Dimitrie” din localitate s-a desfăşurat un program special închinat celor care s-au opus cu arma în mână regimului opresiv de sorginte bolşevică.
În deschidere, pr. Simion Bica împreună cu pr. Ioan Smultea au oficiat slujba Parastasului pentru partizanii anticomunişti care au luat parte la lupta de la Pietrele Albe, situată la 8 km de vatra satului. În continuare, elevii din clasele gimnaziale au prezentat sceneta „Chemarea libertăţii”, care, inspirată din evenimentele dramatice petrecute în anul 1949, a conectat auditoriul la pulsul unei istorii care încă emoţionează, dar şi provoacă la discuţii. Elevii din clasele de liceu, vorbind despre represiunea şi rezistenţa anticomunistă, au descris momentele de cumpănă prin care au trecut locuitorii Teregovei, în urmă cu 70 de ani (formarea prin depunerea unui jurământ de credinţă, în faţa preotului Nicolici Alexandru, a organizaţiei anticomuniste conduse de notarul Ionescu Gheorghe, atacul asupra Postului de Jandarmi din Teregova - 12/13 ianuarie 1949, lupta de la Pietrele Albe - 22 februarie 1949), dar şi consecinţele resimţite de familiile celor implicaţi în acţiuni, precum şi de comunitatea teregovană, în ansamblu. Apoi, incursiunea cronologică în detaliile zilei de 22 februarie 1949 a urmărit să reconstituie înlănţuirea faptelor petrecute în acel timp.
Evenimentul a adunat reprezentanţii comunităţii alături de care au luat parte, în calitate de invitaţi speciali, Elena Ionaşcu, Solomia Roşeţ, Ana Cica, Stana Berzescu, fiind urmaşe ale unor luptători anticomunişti din Teregova, dar şi domnul Nicolae Ciurică, unul dintre puţinii foşti partizani şi deţinuţi politici care mai sunt în viaţă. Acesta a împărtăşit celor din generaţiile mai tinere ce a însemnat regimul comunist şi care au fost urmările acestuia asupra evoluţiei ţării şi neamului nostru românesc. „În semn de omagiu şi recunoştinţă pentru eroii de la Pietrele Albe, şi nu numai, a fost depusă o coroană de flori la crucea-monument ridicată pe locul unde, în iarna anului 1949, au zăcut trupurile neînsufleţite ale luptătorilor anticomunişti: Petru Anculia, zis Miloi, Gheorghe Urdăreanu, zis Tunariu, Iovan Berzescu, zis Micşescu, şi Horia Smultea, zis Crişu, care, după ce au fost ucişi de trupele de securitate, au fost expuşi de autorităţile comuniste, în centrul localităţii, pentru ocara publică. Dar acum, după şapte decenii, noi le preţuim jertfa şi mărturisim cu lacrimi de credinţă: «Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este Împărăţia cerurilor!»”, a spus preotul Simion Bica.
File de cronică
În centrul comunei Teregova, lângă nucul din faţa clădirii primăriei, străjuieşte o cruce-monument, de pe soclul căreia trecătorul poate descoperi: „Aici au fost expuşi partizanii anticomunişti ucişi de securitate în zona Teregova: Anculia Petru, zis Miloi şi Urdăreanu Gheorghe, zis Tunariu la 22 februarie 1949, la Pietrele Albe...” Chiar dacă anii au trecut, pentru multe dintre familiile acestei localităţi, amintirile despre acea vreme sunt încă dureroase, răscolindu-le sufletul în care au păstrat, în tăcere, ani de-a rândul, suferinţa provocată de regimul comunist. Atunci, după cel de-al Doilea Război Mondial, când tăvălugul sovietic cotropise ţara şi munţii României, au început să fie împânziţi de grupuri armate, teregovenii au decis să lupte chiar cu preţul vieţii împotriva comunismului, conştienţi că acesta le ameninţa credinţa, libertatea, proprietatea, chiar tihna cotidiană a satului lor de altădată, căci „…oameni fără valoare, care se înscriseseră în partidul comunist, fiind în conducerea comunei, foloseau tot felul de represalii împotriva celor ce nu voiau să se înscrie în partid. Toţi purtau pistoale şi băgau o spaimă în comună de nedescris, intrau în casele gospodarilor mai de frunte şi comandau tăierea de păsări, de miei sau viţei, să le pregătească mese îmbelşugate şi băutură; cât voiau mâncau şi beau până se îmbătau, fără să plătească măcar un bănuţ” (Grozăvescu Simion, zis Roman). Într-o asemenea stare de spirit, îndemnaţi de propria conştiinţă, dar şi de ideea unei insurecţii naţionale susţinute de statele democratice, cei mai hotărâţi dintre locuitorii Teregovei, în frunte cu notarul Ionescu Gheorghe, avocatul Costescu Cornel şi părintele Nicolici Alexandru, au pus bazele unei organizaţii clandestine anticomuniste, constituite prin depunerea unui legământ de credinţă. Devenită repede funcţională, formaţiunea din Teregova colaborează cu alte grupuri asemănătoare din Banat sau cu persoane devenite indezirabile în noul regim politic. Totodată, ciocnirile cu organele puterii comuniste devin inevitabile, în unele situaţii atingând dimensiunea unor adevărate lupte militare. (Gabriela-Violeta Bica)