Relaţii sănătoase, implicare afectivă şi asumarea responsabilităţii - reţeta unei familii fericite

Un articol de: Tudorel Rusu - 19 Noiembrie 2015

Aula Magna „Mihai Eminescu“ a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi a găzduit marţi, 17 noiembrie 2015, o dezbatere ştiinţifică privind educaţia sexuală, rostul şi limitele sale.

Invitatul Virgiliu Gheorghe, biofizician şi doctor în bioetică al Universităţii „Aristotel“ din Tesalonic, a dezbătut teme de actualitate, oferind răspunsuri argumentate ştiinţific, la probleme de maximă actualitate, cum ar fi efectele educaţiei sexuale şi criza familiei contemporane.

Evenimentul a fost organizat de Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice din cadrul universităţii ieşene, în colaborare cu Societatea Studenţilor Medicinişti din Iaşi şi „Youth Association for Personal Development and Innovative Programs“, şi a fost moderat de prof. univ. dr. Nicu Gavriluţă, decanul Facultăţii de Filosofie. În debutul întâlnirii, moderatorul a vorbit despre raţiunea alegerii temei dezbaterii: „Aşa cum scria Mircea Eliade într-unul dintre textele sale, sacrul este un element consubstanţial naturii umane. Atât timp cât vor fi oameni, va exista dorinţa de împlinire în absolut, prin Biserică, în Dumnezeu. Alături de sacru, frica, şi, aş adăuga eu erosul, iubirea, sunt şi ele elemente consubstanţiale condiţiei umane. Prin urmare, un subiect ca acesta poate fi discutat într-o seară de 17 noiembrie 2015, cât şi peste o lună, zece luni sau zece ani. Tot timpul va fi de permanentă actualitate“.

În prima parte a discursului său, biofizicianul Virgiliu Gheorghe a arătat ce reprezintă, din punct de vedere ştiinţific, un comportament normal: „Există un principiu care se avansează persuasiv în media de pretutindeni astăzi, anume că un comportament este normal atât timp cât cel care îl practică nu aduce prejudicii celuilalt şi în acelaşi timp îi procură plăcere. Eu nu sunt de acord cu acest principiu şi prefer în această dezbatere să aduc ca şi criteriu funcţionabilitatea. În măsura în care un comportament este funcţionabil şi aduce un beneficiu de ordin biologic sau psihologic, poate fi numit un comportament normal sau un comportament sănătos, mai ales dacă există perspectiva de a-l face pe om fericit“.

Cei prezenţi la eveniment au aflat despre efectele pozitive ale altruismului şi fidelităţii în viaţa de cuplu, dar şi despre capcanele pe care le întinde în calea tinerilor mirajul concubinajului şi al „familiei de probă“. Una dintre principalele concluzii ale dezbaterii, demonstrată de statistici, este aceea că persoanele cele mai fericite sunt cele căsătorite şi religioase, implicarea afectivă şi asumarea responsabilităţii în familie fiind factorii-cheie care asigură o relaţie împlinită, care să reziste o viaţă.