Repararea relaţiei cu copilul în opt paşi

Marile schimbări prin care trec adolescenţii pot aduce atâta stres în relaţia cu părinţii, încât comunicarea dintre ei să aibă mult de suferit, tocmai acum, când tinerii au atâta nevoie de sprijinul adulţilor. În această perioadă nu puţini părinţi ajung să spună că nu mai recunosc copilul pe care l-au crescut, că cel de acum este total străin şi se poartă de parcă nu ar mai fi aceeaşi persoană. Dar dacă a ajuns să vă fie atât de străin, nu e nevoie să şi rămână astfel. Puteţi repara relaţia şi îl puteţi ajuta să treacă prin valurile acestei furtuni a vârstei adolescenţei.

În cartea "When Your Teenager Becomes… The Stranger in Your House", Gregory L. Jantz ne învaţă cum anume să facem acest lucru: Nu vă detaşaţi de adolescent. Oricât de frustrantă ar deveni relaţia cu el, nu trebuie să uităm că acesta încă mai are nevoie de dragostea, susţinerea şi ghidarea adultului. Decideţi să depuneţi efort în a fi alături de adolescentul dvs. Rugaţi-vă pentru încurajare, răbdare şi înţelepciunea de care aveţi nevoie pentru a fi părinte apropiat pentru copilul dvs. şi în aceste momente. Identificaţi ce comportamente neplăcute îl afectează. Analizaţi comportamentul copilului şi observaţi care tip de comportament vă îngrijorează mai mult: copilul dvs. este iritabil, imprevizibil, manipulează, se ceartă, egoist, patetic, retras, repezit, vă evită, pentru a primi acceptare de la colegi, anxios, uzând de putere în moduri distructive, a intrat în grupuri nesănătoase, se simte copleşit, nesigur ori se luptă cu alte probleme? Cum vă face să vă simţiţi acest comportament al copilului? Realizaţi faptul că felul în care răspundeţi la comportamentul lui va contura relaţia pe care o aveţi cu el. Nu vă aşteptaţi să ia decizii mature Fiţi calm. Nu vă agitaţi şi dvs. dacă vedeţi agitaţia copilului. Rugaţi-vă pentru pacea de care aveţi nevoie ca să rămâneţi calm atunci când vă confruntaţi cu ieşirile emoţionale ale adolescentului dvs. El are nevoie să vă vadă că-i răspundeţi înţelept în situaţiile încărcate emoţional, nu doar să reacţionaţi. Adaptaţi-vă aşteptările în aşa fel încât să fie realiste. Reţineţi că adolescentul nu este deocamdată capabil să fie rezonabil şi disciplinat ca un adult. El trece acum printr-o gamă largă de schimbări hormonale, care-l afectează enorm, atât fizic, cât şi emoţional. În plus, el testează diferite moduri de abordare a raporturilor cu ceilalţi. El se caută pe sine şi poate ajunge la momente în care să ia decizii care vă scandalizează. Nu vă aşteptaţi să ia decizii mature mai înainte de a fi într-adevăr matur. Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă dea puterea de a-l iubi necondiţionat şi de a-i oferi şi ghidare, şi înţelegere. Asumaţi-vă responsabilitatea pentru propria contribuţie la problemele adolescentului. Acceptaţi crudul adevăr că propriile dumneavoastră slăbiciuni ca şi părinte au contribuit în diferite grade la problemele cu care se confruntă adolescentul dvs. acum. Dar nu lăsaţi ca această descoperire să vă ducă la deznădejde, pentru că toţi părinţii au slăbiciunile lor şi Dumnezeu nu Se aşteaptă să fim perfecţi, ci oneşti. Mergeţi şi vă cereţi iertare de la adolescentul dvs. pentru situaţiile în care aţi greşit faţă de el şi aduceţi-i la cunoştinţă intenţia dvs. de a vă lăsa în voia Domnului, pentru a învăţa ce înseamnă să fiţi un părinte mai bun. Apoi, rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ajute să-l creşteţi mai bine şi să-I urmaţi voia în fiecare zi. Onestitatea şi efortul sincer de a vă schimba va ajuta mult la vindecarea relaţiei cu copilul. Încercaţi să răspundeţi cât mai adecvat copilului. Ascultaţi-l cu atenţie atunci când vrea să vă împărtăşească gânduri sau sentimente şi încurajaţi-l să vă pună întrebări referitoare la orice. Atunci când ei chiar vor începe să pună întrebări, încercaţi să le răspundeţi cât mai deschis, chiar dacă întrebările se referă la subiecte mai delicate. Reţineţi că dacă nu veţi răspunde întrebărilor pe care vi le pun, ei nu vor înceta să-şi pună întrebări, doar că vor căuta răspunsuri în altă parte şi vor ajunge mai uşor să-şi însuşească atitudini care nu reflectă o viaţă creştină. Nu uitaţi că fetele sunt mai înclinate să afle de ce o anume decizie este mai înţeleaptă, în vreme ce băieţii vor dori să ştie cu precădere cum să implementeze deciziile înţelepte în vieţile lor. Daţi mărturie de credinţa dumneavoastră Sprijiniţi sănătatea adolescentului. Copilul dvs. va putea să gestioneze mai bine toate aceste schimbări din viaţa lui dacă-l ajutaţi să-şi formeze obiceiuri sănătoase în ceea ce priveşte: a mânca sănătos, a face mişcare, a dormi suficient etc. Ajutaţi tânărul să depăşească o criză de credinţă victorios. Aveţi o putere imensă de a-l ajuta pe adolescent şi din punct de vedere duhovnicesc, dacă trăiţi dvs. înşivă urmând poruncile lui Dumnezeu. Arătaţi-i copilului că trăiţi încercând să faceţi voia Domnului, că mergeţi la biserică, vă spovediţi, vă împărtăşiţi şi lucraţi la devenirea întru omul desăvârşit. E nevoie ca adolescentul să vă vadă că vă rugaţi şi că faceţi totul să urmaţi Domnului şi, de asemenea, învăţaţi din propriile greşeli atunci când cădeţi. Daţi mărturie de credinţa dvs. prin toată viaţa, dar fiţi atenţi şi la momentele de cădere şi arătaţi-i că aveţi şi lupte. Permiteţi-i să vorbească despre credinţă şi ascultaţi cu atenţie când o face. Participaţi la viaţa Bisericii. Rugaţi-vă pentru relaţia adolescentului cu Dumnezeu. Aveţi încredere în Dumnezeu în ceea ce-l priveşte pe copil. Nu uitaţi că Dumnezeu îl cunoaşte şi-l iubeşte pe copilul dvs. mai mult decât o faceţi dvs. Aşa încât, aveţi încredere că va interveni şi va face ce este mai bine în fiecare situaţie în care se va afla copilul dvs.