Revizuirea legii bioeticii în Franţa

La 31 august 2010, ministrul sănătăţii din Franţa, Roselyne Bachelot, a prezentat proiectul de lege privind bioetica sau, altfel spus, implicarea biotehnologiilor în societatea franceză, proiect ce va fi discutat de Consiliul de Miniştri, la sfârşitul acestei luni, urmând să fie dezbătut în Parlament în noiembrie 2010. Textul, care are cam 30 de articole, prevede menţinerea principiului interzicerii cercetării pe embrioni cu anumite derogări.

Revizuirea la nivel naţional a legii de bioetică din Franţa încă nu a condus la o concluzie unanim acceptată. Legea actuală de bioetică datează din 2004, iar guvernul a demarat o examinare aprofundată a ei începând cu anul 2009. Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, nu a dorit ca dezbaterile să fie "acaparate de experţi", astfel că sute de reuniuni au fost organizate în întreaga ţară, numite "stările generale de bioetică", pentru dezbaterea acestui proiect de lege. În acelaşi timp, o comisie de deputaţi parlamentari a organizat peste 100 de audieri cu experţi - avocaţi, medici, oameni de ştiinţă, psihologi şi lideri religioşi. Ca urmare a acestor dezbateri extinse a fost întocmit un raport de 561 de pagini cu 95 de propuneri pentru Adunarea Naţională. Cele mai importante dintre aceste propuneri au fost: primatul eticii asupra criteriilor ştiinţifice şi economice; "interesul superior al copilului nenăscut", care trebuie luat în considerare în luarea deciziilor cu privire la tehnologiile de reproducere asistată; susţinerea cercetării privind bolile genetice, în special trisomia 21 (sindromul Down); o mai bună integrare a persoanelor cu handicap; menţinerea interdicţiei asupra mamei-surogat; o extindere a diagnosticului de preimplantare pentru trisomia 21; autorizarea cercetării pe celulele stem embrionare umane. Cel mai probabil, Franţa va continua să fie mai restrictivă faţă de alte ţări din Europa în domeniul bioeticii. Responsabilul de raportul pentru Adunarea Naţională, deputatul Jean Leonetti, a declarat revistei franceze "Le Point", la începutul acestui an: "Nu are importanţă dacă mama-surogat este permisă de lege în ţările vecine nouă. Dacă o lege este determinată de ceea ce face toată lumea, la ce bun o asemenea lege? Cât de mult suntem pregătiţi să manipulăm bioetica, astfel încât ea să răspundă oricărui capriciu al nostru? Este ciudat că aplicăm principiul precauţiei pentru mediu şi nu pentru fiinţele umane". Noutăţile acestei legi cât de cât restrictive Noul proiect de lege interzice strict recurgerea la "mama purtătoare" sau "gestaţia pentru altul", cum mai este numită în Franţa. Pe această temă s-au dus poate cele mai aprige dezbateri. Pentru profesorul René Frydman, care a creat primul copil în eprubetă în această ţară, "etica trebuie să primeze în faţa cererii unei satisfacţii de ordin genetic". Fără a nega suferinţa cuplurilor care nu pot avea copii, profesorul Frydman denunţa această practică alienantă care, pentru satisfacerea unei dorinţe personale, utilizează o terţă persoană şi mediul său. Domnia sa a insistat mereu asupra faptului că "gestaţia ş...ţ este o experienţă umană care atinge personalitatea la nivel foarte profund". Geneticianul Jean-François Mattèi, fost ministru al sănătăţii, estima că "a accepta gestaţia pentru altul înseamnă să aduci sarcina într-o perioadă neutră, impersonală, fără efect asupra dezvoltării copilului. Cu alte cuvinte "să doreşti ca uterul să fie considerat nimic mai mult decât un incubator". Arhiepiscopul de Rennes Pierre dâOrnellas punea în evidenţă "legăturile create încă din perioada intrauterină între femeia însărcinată şi copil" şi faptul că Biserica denunţă "manipularea corpului uman". Filozoful Sylviane Agacinski şi-a exprimat îngrijorarea că "gestaţia autorizată va fi forţat remunerată, prefăcând pântecele femeilor într-un instrument de producţie, iar copilul într-o marfă". Proiectul de lege mai prevede că nu pot apela la tehnicile de reproducere asistată medical cuplurile de homosexuali şi celibatarii, iar recurgerea la aceste tehnici rămâne indicată "strict pentru motive medicale". Ministrul sănătăţii afirmă, totuşi, că cuplurile pot solicita reproducerea asistată medical fără a trebui să justifice existenţa a doi ani de viaţă în comun. Această poziţie contrazice concluziile din raportul "Pécresse" din 2006 al Comisiei parlamentare pentru familie şi drepturile copiilor, care afirma că "numai căsătoria poate fonda familia". În contextul reproducerii asistate, noile tehnologii vor putea fi testate, între care şi vitrificarea de ovocite. În schimb, transferul de embrioni post-mortem rămâne în afara legii. Diagnosticul genetic de preimplantare (DPI) rămâne prevăzut pentru familiile afectate de "o boală genetică de o gravitate specială". Proiectul include o noutate: "informarea rudelor". Este vorba de a permite unei persoane afectată de o boală genetică, care ar putea avea conexiune şi cu alţi membri ai familiei, să informeze rudele, prin intermediul medicului. Până în prezent, medicii nu puteau dezvălui nimic din cauza secretului medical. O schimbare notabilă o reprezintă, de asemenea, ridicarea anonimităţii donatorilor de gameţi. De acum încolo, copiii născuţi ca urmare a donării de celule sexuale vor putea să cunoască identitatea donatorului, în cazul în care acesta din urmă este de acord. În caz de refuz, copiii născuţi prin inseminare cu donator vor putea accesa datele neidentificabile ale donatorului, nu numai medicale, ci şi privitor la profilul lor, locul de origine etc. Această ridicare a anonimatului va fi aplicată retroactiv. Chiar dacă acest lucru poate determina o scădere a donatorilor, Ministerul Sănătăţii susţine că va schimba profilul donatorilor, fapt care ar conduce la "responsabilizarea" acestora. Această măsură a creat reacţii controversate. Este vorba despre "un adevărat pas înainte", după Pauline Tiberghien, preşedintele asociaţiei "Procréation médicalement anonyme", care se bucură să vadă că "autoritatea publică şi-a dat în sfârşit seama de suferinţa a numeroşi copii născuţi din donatori". De cealaltă parte, specialiştii de la CECOS (centre de studiu şi conservare a celulelor sexuale), care gestionează donarea de gameţi, susţin că majoritatea donatorilor nu doresc ridicarea anonimatului. Referitor la donarea de organe şi a produselor corpului uman, de la donatorii în viaţă, noutatea anunţată este posibilitatea unei donări încrucişate, în special pentru rinichi. Sângele din cordonul ombilical a trecut, de asemenea, de la statutul de deşeuri la cel de ţesut, celule şi produse ale corpului uman. Ministrul sănătăţii din Franţa îşi menţine angajamentul faţă de principiul anonimatului donării pentru utilizare alogenă şi exclude crearea de bănci private pentru conservare autologă (La Croix, 1 septembrie 2010). Elizabeth Montfort, fost deputat european, susţine în publicaţia "Liberté Politique", că deşi proiectul de lege aduce inovaţii, dă atât motive de satisfacţie, cât şi de îngrijorare. Montfort critică păstrarea autonomiei legii privind bioetica, afirmând că autonomia legilor de bioetică ocoleşte principiul demnităţii omului şi legislaţia naţională şi internaţională. Meritul textului de lege este de a fi luat în considerare, cel puţin în parte, punctele de vedere ale cetăţenilor, exprimate în stările generale de bioetică. Mai multe personalităţi ale vieţii publice franceze au avertizat asupra derivelor eugeniste în legătură cu trierea embrionilor şi eliminarea embrionilor şi feţilor în caz de malformaţie, în legătură cu embrionii supranumerari şi manipularea lor şi au reiterat necesitatea de a lua în considerare interesele copilului în toate deciziile şi respectarea primului principiu al oricărei legi de bioetică, principiul demnităţii umane." Liberté Politique