Risipiți în lumea risipirilor

Trăim într-o lume în care ne risipim viața în lucruri neesențiale pentru scopul vieții noastre, care este mântuirea. Suntem risipiți în lumea risipirilor fără să înțelegem că am fost creați de Dumnezeu pentru Rai. Aceasta este patria cerească unde trebuie să ajungem după trecerea noastră prin lumea trecătoare plină de risipiri. De ce ne risipim și nu căutăm esențialul, și anume drumul spre desăvârșire și viața veșnică a sfinților din Împărăția lui Dumnezeu? Pentru că, de cele mai multe ori, suntem la fel ca fiul risipitor din Evanghelia acestei duminici din perioada duhovnicească a Triodului. Adică și noi, la fel ca el, luăm darurile primite de la Tatăl ceresc și le risipim în lumea risipirilor păcătoase. Uităm că drumul nostru este către casa cerească, unde ne așteaptă Tatăl ceresc. Preferăm lucrurile trecătoare în locul darurilor netrecătoare pe care ni le oferă Dumnezeu.

Un aspect pe care-l întâlnim zilnic în viața noastră este tocmai risipirea în lucruri neesențiale. Spre exemplu, cât timp pierdem în fața televizorului, a telefonului, a tabletei ș.a. urmărind multe lucruri care nu ne sunt de folos și de care peste câteva minute nu ne mai amintim. Dacă acest timp risipit l-am folosi pentru rugăciune și descoperirea cuvântului lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, am constata că stresul, care marchează societatea în care trăim, se va schimba în pace, liniște și bucurie duhovnicească.

Dar cel mai de preț dar al Tatălui ceresc pentru noi este viața pe care trebuie să o trăim având ca scop mântuirea. Acest dar îl prețuim cu adevărat dacă ajungem prin credință și fapte bune la viața veșnică. De aceea nu trebuie să fim ca fiul risipitor care se pierde prin păcat, cheltuind pentru plăceri trecătoare averea tatălui său agonisită cu multă trudă. Adică să nu ratăm scopul vieții noastre, mântuirea, pentru conceptul greșit „trăiește-ți viața”, în sensul hedonist al acestei expresii atât de des folosite pentru a justifica excesele pătimașe și păcătoase.

Știu că modelele lumii în care trăim sunt ale celor care cred că se integrează în expresia „trăiește-ți viața”, însă acest lucru nu ne oprește să-i descoperim pe cei care au trăit credința și au câștigat viața veșnică, adică sfinții. Așa-zisele modele de azi se integrează perfect în tiparul fiului risipitor care alege să-și trăiască viața până ajunge să fie în pragul morții spirituale și chiar al celei trupești. La fel ca el, mulți aleg să trăiască așa și după ce au risipit tot ceea ce au agonisit alții pentru ei, descoperă că nu mai au nimic și nu pot înțelege pentru ce să mai trăiască, dacă nu mai pot risipi. Aici vine ca un exemplu pentru ei același fiu risipitor, care are o străfulgerare salvatoare și-și amintește de bunătatea Tatălui și înțelege că pocăința îi poate aduce iertarea Lui. La fel ca el, cei căzuți prin înțelegerea hedonistă a lumii trebuie prin pocăință să se întoarcă de pe drumul pierzării și al risipirii către Tatăl ceresc care Îi așteaptă să se întoarcă la casa Sa, care este Biserica, pentru a-i ierta prin mâna preotului în scaunul spovedaniei și pentru a-i aduce pe drumul către casa cerească, Raiul, locul în care și pentru care a fost creat omul.

Și noi să ieșim din exilul păcatului ce ne duce în lumea risipirilor și să descoperim prin pocăință unită cu credința și rugăciunea drumul adevăratei vieți nepieritoare din Împărăția lui Dumnezeu, a cărei imagine în lumea aceasta este Biserica.

Să părăsim risipirea noastră în lumea plină de risipiri și să mergem către Casa lui Dumnezeu, Biserica unde Bunul Tată ceresc ne va primi la fel ca pe fiul risipitor din Evanghelia acestei duminici și va spune: „Acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat” (Luca 11, 24). La fel și noi atunci când ne risipim prin păcat în lumea păcătoasă a risipirilor, când ne venim în fire și înțelegem că suntem în grea suferință spirituală, ne întoarcem către Tatăl ceresc și înviem prin pocăință din moartea păcatului. Pierduți prin risipire suntem aflați prin iertarea primită de la Tatăl ceresc prin Taina Spovedaniei sau a Pocăinței. Să nu uităm că prin această taină Bunul Dumnezeu ne iartă pentru risipirile noastre păcătoase și aflându-ne căiți pentru păcatele săvârșite ne vrea fii ai Împărăției Sale nepieritoare și veșnice.