Rodirea ne aduce mântuirea

Şi le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: Iată a ieşit semănătorul să semene. Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit. Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă. Matei 13, 3-9

Suntem convinşi de faptul că Pilda Semănătorului a rostit-o Domnul Hristos în faţa locui­to­rilor din provincia Galileea, grânarul Ţării Sfinte. Locuitorii acestei provincii erau cu preponderenţă agricultori. Ascultătorii Lui ştiau prea bine când şi cum trebuia semănat, când era vremea rodirii, cum trebuia recolta apărată de prădători şi când era timpul pentru treierat. Folosindu-se de această imagine, a Semănătorului, Domnul Hristos ne prezintă care este atitudinea oamenilor faţă de învăţăturile Sale. Unii se entuziasmează, alţii se eschivează, unii le apreciază, alţii le deformează. Cuvintele lui Dumnezeu le primim în mod gratuit, însă care este contribuţia noastră? Dorim să aducem rod însutit şi înmiit? Când ajungem la maturitate, ar trebui să ne facem un examen de conştiinţă şi să ne întrebăm aşa: cum a rodit cuvântul lui Dumnezeu în viaţa mea? Sufletul meu a fost un ogor bun sau am căzutîn faţa prădătorilor? Rodirea ne aduce mântuirea!