Röntgen şi razele lui
În zilele noastre, radiografia este una dintre cele mai comune analize medicale. Însă, la vremea apariţiei sale, a fost ceva revoluţionar. Cel căruia îi datorăm această invenţie este fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen (1845‑1923), care pe vremea când era profesor al Universităţii din Würzburg a descoperit, în timp ce studia descărcările electrice în tuburi vidate, că unele radiaţii au proprietăţi penetrante şi le‑a numit Raze X. Savantul a primit, în anul 1901, Premiul Nobel pentru Fizică, iar „radiaţiile x” s‑au numit, după moartea sa, Raze Röntgen.
Röntgen era singurul copil al unui negustor şi producător de textile. În1862s‑a înscris laŞcoala tehnicădinUtrecht, iar în1865, la cursurile Facultăţii de Fizică din cadrulUniversităţii din Utrecht. Întrucât nu a obţinut numărul necesar de credite pentru a deveni student, a plecat înElveţia, unde a intrat la Institutul PolitehnicdinZürich. În1869şi‑a susţinut teza de doctorat la Zürich şi a fost numit asistentul celebrului fizicianAugust Kundt. Povestea primei radiografii este oarecum romantică, fiindcă fizicianul Röntgen a folosit ca „subiect” mâna soţiei sale, surprinzând pe clişeele fotografice oasele mâinii şi inelul pe care aceasta îl purta.
Aceste „Radiaţii X” prezintă unele proprietăţi, din care amintim câteva: au acţiune fiziologicǎ, distrugând celulele organice, şi pe această proprietate se bazeazǎ folosirea lor în tratamentul tumorilor canceroase, pentru care le distruge; în vid ele se propagă cu viteza luminii; impresionează plăcile fotografice; produc fluorescenţa unor substanţe precum: silicatul de zinc, sulfura de cadmiu, sulfura de zinc, care emit lumina galben‑verzuie; sunt invizibile pentru ochiul uman.
Explicaţiile ştiinţiifice ale fenomenului sunt complexe, însă în linii mai lucrurile se întâmplă cam aşa: o porţiune a corpului omenesc stă pe o bucată de film fotografic negativ, încă neexpus la radiaţii şi lumină. Se trimite pentru scurt timp un fascicul de raze röntgen. Oasele, fiind mai dense, vor absorbi mai multă radiaţie, şi vor apărea pe film ca fiind albe, fiindcă filmul se înnegreşte în părţile expuse la radiaţie.