România mea
România mea este mai mare decât Româniile altora și decât toate celelalte țări din lume, cu toate că este foarte mică. Încape în podul palmei. Acolo o țin, când mă simt foarte singur și când vreau s-o apăr de multele primejdii ce-i dau târcoale. Adică tot timpul, fiindcă singurătatea mea nu se sfârșește niciodată și primejdiile nu încetează nicicum să ne pândească pe amândoi de te miri unde. Din locuri de pe pământ, pentru că din cer suntem păziți și ziua, și noaptea de niște țări mai mari decât România mea, care este cea mai mare țară din lume.
Niște țări-îngeri păzitori, care sunt curcubeul, după ce se întâmplă vreo ploaie, ninsoarea, când se întâmplă vreo iarnă și ies copiii pe uliță, berzele, când se întâmplă vreo primăvară și li se face cuiburilor de pe case urât de atâta așteptare, cântecul privighetorii, când se întâmplă vreo noapte de vară, Carul Mare, când se întâmplă vreun nechezat de cai în pereți, ochii Maicii Domnului, când se întâmplă să-mi fie dor de mama, care s-a făcut toată țărână, ca eu s-o pot ține în palmă, între linia norocului și linia dragostei, în același loc cu țara. Nu pot să fac nici o deosebire între ele, sunt totuna, mă trezesc uneori că-i spun mamă țării și mamei România!
De aceea și este România mea cea mai mare dintre toate țările lumii. Și de aceea îmi bate atât de tare inima când strâng ușor în pumn țărâna din care e făcută.
Îmi râd ochii de bucurie când o aud pe mama râzând. Nu există niciunde vreo apă care să ducă podul palmei mele la vale. În orice caz, nu atâta vreme cât țările mari ale cerului păzesc de sus țara mea dragă de pământ și de aer, și de iarbă, și de fântâni, și de păsări cântând, și de ochii Maicii Domnului râzând fără contenire, căreia-i spun mamă, când mă întorc seara acasă, dar îi spun tot așa și dimineața, și la prânz, și la miezul nopții, tot timpul, pentru că eu mă întorc acasă mereu, chiar și atunci când nu sunt plecat nicăieri, și nu sunt, fiindcă mi-e frică, mi-e tare frică să las țara mea, care e cea mai mare țară din lume, cu toate că e foarte mică, nici măcar o singură clipă singură!