Rubrica pentru copii: Educaţia copiilor în Sparta antică

Educaţiei copiilor în Grecia antică consta în pregătirea acestora pentru viaţa de adult prin implicarea în activităţile cetăţeneşti. Educaţia diferea în oraşe ca Sparta sau Atena.

Educaţia băieţilor Sparta, un stat militar şi autoritar, dorea să pregătească cetăţeni care să fie foarte buni soldaţi. Spartanii credeau în disciplină şi duceau o viaţă simplă, austeră, fiind însă foarte loiali statului. Atât fetele, cât şi băieţii erau antrenaţi de mici, astfel încât să devină buni soldaţi. Atunci când un copil se năştea, soseau câţiva soldaţi spartani la casa acestuia şi se uitau la copil să vadă cât este de rezistent şi de sănătos. Copiii care treceau testul acestei examinări erau consideraţi ca aparţinând comunităţii militare. Băieţii spartani erau obligaţi să îşi părăsească casa părintească la vârsta de 7 ani şi să se alăture grupurilor militare sub directa supraveghere a unui ofiţer. Până la vârsta de 18 ani băieţii urmau cursuri intensive de militărie. Între 6 şi 7 ani urmau cursurile şcolii militare, unde, printre altele, învăţau să scrie şi să citească, dar şi cum să se apare şi să supravieţuiască. Băieţii spartani erau obligaţi să meargă pe jos desculţi, să doarmă pe jos, alergau, practicau înotul şi vânătoarea în ideea de a-şi întări organismul. Milităria era un serviciu extrem de solicitant. Astfel, bărbaţii spartani care se căsătoreau nu trăiau alături de soţie şi de copii. Serviciul militar se încheia la vârsta de 60 de ani, când soldatul era lăsat la vatră. Educaţia fetelor În Sparta, fetele mergeau la şcoală la vârsta de 6 sau 7 ani. În afara faptului că învăţau să scrie şi să citească, fetele practicau diverse sporturi, cum ar fi gimnastica şi înotul. Se credea că, dacă o femeie avea un corp rezistent şi bine antrenat, atunci ea putea să nască copii sănătoşi şi puternici. Fetele spartane care nu reuşeau să treacă testul abilităţilor pentru a se putea căsători, deveneau cetăţeni aparţinând clasei de mijloc. Băieţii, însă, care nu intrau în armată pentru că nu dovedeau calităţi militare necesare, primeau o bucată de pământ pe care s-o cultive, dar nu aveau drepturi politice şi nu erau consideraţi cetăţeni. La vârsta de 18 ani, fetele se puteau căsători. O fată spartană îşi petrecea cea mai mare parte a timpului în casă, unde avea grijă de gospodărie şi îngrijea copiii. În Atena, de pildă, fetele erau educate acasă, unde învăţau să scrie şi să citească.