Rubrica pentru copii: Lale, zânişoara lalelei roşii

- Dar eu vreau încă să mă joc, striga năzuroasă o zânişoară subţirică şi nărăvaşă. Îmbrăcată într-o rochiţă de un trandafiriu sidefat, zânişoara era cea mai mică dintre cele cinci surori care erau florile primăverii.

- Dar, Lale, îi zise hotărâtă sora ei mai mare, Bujoriţa, trebuie să mergem acasă. Este târziu! Însă Lale nu dori să asculte nici de sora sa Bujoriţa şi nici de celelalte surori mai mici, Mărgărita, Zambiluţa şi Narcisa, care o tot rugau să meargă acasă, şi rămase mai departe în grădină să se joace cu celelalte flori. Iubea mult primăvara şi toate florile care apăreau în acest anotimp erau şi prietenele ei totodată. Însă, în joaca ei, Lale se opri nedumerită în faţa unei flori ce avea câteva petale ascuţite în vârf, o tulpină solidă, frunze groase ca nişte săgeţi, dar nu avea nici o culoare. „Este oare posibil?“, se întrebă uimită Lale în gând. „Cred că îngeraşul florilor a lui Doamne-Doamne este tare uituc! Cum să lase o floare necolorată?“ Şi zânişoara începu să se roage în gând şi să-l cheme pe îngeraşul florilor. - M-ai chemat? se auzi un glas subţirel şi melodios. Sunt aici! Lale privi spre îngeraşul florilor şi-i spuse: - Dar se poate să uiţi să pictezi toate florile? Uite, celelalte flori ce vestesc primăvara au înflorit şi împodobesc grădina cu mireasma şi culoarea lor! Cum rămâne cu această floare? - Da, da, îmi aduc aminte, zise îngeraşul gânditor. Pentru că am rămas fără culori, am uitat să pictez această floare... - Şi atunci ce să facem?, zise alarmată Lale. Trebuie să găsim o soluţie. Mă gândesc că, dacă nu mai ai culori, atunci poate ai parfum. Şi aşa poate rămâne o floare transparentă, dar foarte parfumată! - Nici asta nu este o soluţie, zise îngeraşul trist. Nici parfum nu mai am. Şi îngeraşul florilor şi zânişoara Lale stăteau şi se uitau nedumeriţi unul la celălalt. Nu ştiau ce să facă şi nici cui să ceară ajutorul. Deodată, în timp ce Lale încerca să se răsucească, se înţepă într-un mărăcine. - Au! Au! Ce mă doare!, strigă Lale şi încercă să-i arate degeţelul înţepat îngeraşului. Însă o picătură de sânge stropi petalele florii. Încet, firişoare subţiri roşiatice acoperiră petalele incolore ale florii şi o colorară într-un roşu intens. - Ce culoare frumoasă are!, spuse îngeraşul florilor în şoaptă. Nu-i aşa că-i frumoasă?, o întrebă el lui Lale. - Da, ai dreptate, zise zânişoara fericită, uitând de durerea provocată de înţepătură. Este o floare roşie foarte frumoasă. Dar, cum s-o numim? - Pentru că tu i-ai dat culoarea, eu zic să-i punem numele tău. - Lale?, întrebă zânişoara contrariată. - Cam aşa ceva, spuse îngeraşul pe un ton sfătos. Lale sau, da, mai bine, lalea. Ce spui? Îţi place? - Da, lalea. Da, foarte frumos! zise zânişoara, bătând bucuroasă din palme. Şi lalea s-a numit această floare frumoasă care, împreună cu ghiocelul, zambila, lăcrămioara, narcisa, stânjenelul şi bujorul vestesc unul dintre cele mai aşteptate anotimpuri: primăvara. Semnificaţia lalelei Laleaua simbolizează dragostea şi admiraţia.