Rubrica pentru copii: Structura de conducere a Imperiului Roman şi provincia israeliţilor

Multe ocupaţii priveau menţinerea regatului. În vârful piramidei ocupaţionale se afla guvernarea romană reprezentată de rege, urmat de regină, împăraţi, diplomaţi, ambasadori, senatori şi guvernanţi. În palatul regal se aflau deputaţi, consilieri, interpreţi şi mesageri. Interesele naţiunii erau protejate de armată, formată din ofiţeri, soldaţi şi purtătorii de armură. Pentru a asigura menţinerea guvernului şi stabilitatea provinciei locuite de iudei, era nevoie de alţi lucrători, cum ar fi colectorii de taxe, cei ce menţineau evidenţele, secretarii şi avocaţii. Unii conducători iudei angajau muzicieni, iar alţii plăteau astrologi şi ghicitori.

În timpul lui Iisus, iudeii erau conduşi de romani. Împăratul roman desemna un guvernator sau un procuror roman pentru a strânge taxele şi a menţine ordinea în teritoriul evreu. La nivel local, romanii le permiteau iudeilor să aibă un consiliu religios şi conducători care supravegheau anumite chestiuni, mai ales cele legate de templu. Preoţii şi înalţii preoţi Timp de mulţi ani, templul din Ierusalim a reprezentat centrul vieţii religioase a poporului lui Israel. Potrivit Legii lui Moise, membrii leviţi erau preoţi şi îi slujeau lui Dumnezeu. Din moment ce leviţii nu avea propriul lor teritoriu, lor li se oferea o parte din ofrandele pe care israeliţii le aduceau lui Dumnezeu. Preotul trebuia să cunoască arborele genealogic al celei care urma să-i devină soţie şi să păzească regulile stricte ale căsniciei. Un înalt preot supraveghea activităţile din templu, ajutat de alţi preoţi, de portari, lucrători la templu şi gărzi. Israeliţii îl considerau pe înaltul preot ca fiind autoritatea lor supremă. Înalţii preoţi care se retrăgeau din viaţa religioasă erau consideraţi totuşi a fi influenţi şi se lua în considerare sfatul lor. Înaltul preot putea să ia parte la ceremonii. Se căsătorea numai cu o tânără fecioară ce provenea dintr-o familie de preoţi. Orice încercare de a dizolva acest tip de căsnicie atrăgea oprobriul public. Templele şi viaţa religioasă Vecinii israeliţilor aveau propriile lor temple şi practici religioase. Religiile din această perioadă erau sprijinite de artizani, cum ar fi arhitecţi, constructori, aurari, argintari şi sculptori, care îşi foloseau măiestria pentru a construi şi decora templele şi altarele. Profeţii Deşi templul reprezenta centrul vieţii religioase pentru israeliţi, mulţi regi ai Israelului angajau profeţi care-i ajutau să ia decizii şi care-i avertizau de consecinţele acţiunii lor. Mai erau şi alţi profeţi, predicatori. În timpul lui Iisus, însă, erau mulţi învăţători care erau cunoscuţi ca scribi, iar fariseii câştigau mai mult decât învăţătorii Legii. (Traducere şi adaptare după www.americanbible.org de Iuliana NIŢĂ)