Rugăciune cu ocazia hramului Schitului Nicolinț
Schitul Nicolinț din județul Caraș-Severin ce se află aproape de frontiera cu Serbia, și-a cinstit ocrotitorul vineri, 26 octombrie, printr-un program amplu de rugăciune. În ajunul hramului au fost oficiate slujba Vecerniei cu Litie și slujba Privegherii, iar în ziua hramului credincioșii veniți în număr mare au participat la Sfințirea Apei, la Taina Sfântului Maslu, precum și la Sfânta Liturghie. Din încredințarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, în mijlocul obștii monahale de la Nicolinț a fost prezent în ziua hramului arhimandritul Constantin Timiș, vicar eparhial, care a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți. După sfânta slujbă, părintele vicar le-a explicat credincioșilor de ce Sfântul Dimitrie este numit Izvorâtor de Mir: „Este numit așa pentru că atunci când s-au făcut săpături pentru ridicarea unei biserici în locul unde a pătimit Sfântul Dimitrie s-au găsit sfintele sale moaște care au izvorât mir. Au izvorât mir pentru că Sfântul Dimitrie se numără printre mărturisitorii lui Hristos cu prețul vieții în perioada prigoanei Bisericii dreptmăritoare din primele veacuri creștine”.
De asemenea, părintele vicar a arătat că „sfinții nu s-au născut direct sfinți, ci ei au devenit așa luptând cu păcatul și biruind patimile și pe cei care se împotriveau învățăturii lui Hristos. De aceea și noi trebuie să înțelegem că fiecare om tinde spre sfințenie, scopul omului pe acest pământ fiind, așa cum spunea Sfântul Serafim de Sarov, redobândirea Duhului Sfânt. Noi toți suntem chemați să devenim sfinți, dar acest lucru nu putem să-l realizăm decât venind la sfânta biserică, căci aici, prin Sfintele Taine omul Îl cunoaște și Îl simte pe Dumnezeu, primește Harul Lui”. La final părintele arhimandrit a atras atenția „că nu trebuie să lăsăm ca anumite funcții din viața noastră să ne pericliteze viața și, ceea ce este mai important, mântuirea noastră, dându-l exemplu pe Sfântul Dimitrie care a acceptat demnitatea pe care i-a oferit-o împăratul Maximian, dar cu toate acestea el nu și-a pierdut credința”.