Rugăciunile noastre pentru ceilalți
Fericitul Augustin, Confessiones - Mărturisiri, Cartea a III-a, XII, (21), în Părinți și Scriitori Bisericești (1985), vol. 64, pp. 99-100
„Mi-ai dat, așadar, un alt răspuns printr-un preot al Tău, un oarecare episcop, hrănit în Biserică și cunoscător al cărților Tale, care, după ce l-a rugat acea femeie ca să binevoiască să vorbească cu mine și să respingă greșelile mele și să-mi scoată din cap cele rele și să mă învețe cele bune - căci făcea acest lucru mama mea, când găsea oameni potriviți - nu a primit, desigur din prudență, pe cât mi-am dat seama după aceea. În adevăr, a răspuns că sunt încă nesupus prin faptul că eram umflat de noutatea ereziei aceleia și că pe mulți necunoscători îi tulburasem cu unele întrebări, așa cum îi arătase mama mea. Dar, zice, lasă-l acolo. Numai roagă pe Domnul pentru el. El însuși, citind, își va da seama care este acea eroare și cât de mare este necredința. Totodată i-a povestit că și el fusese de mic dat de mama sa maniheilor, de care fusese atrasă, și că nu numai că citise cărțile lor, aproape pe toate, dar le și copiase, și că el însuși își dăduse seama, fără ca nimeni să discute prin contrazicere și să-l convingă cât de mult trebuia fugit de această sectă, și că în acest mod fugise. După ce acela a spus acestea, iar mama mea nu voia să fie de acord cu el, ci insista mai mult, rugându-se și plângând mult, ca să mă vadă și să vorbească cu mine, atunci, cam supărat și plictisit, a zis: Du-te de la mine, așa să trăiești, nu se poate ca fiul acestor lacrimi să piară. Mama adesea, vorbind cu mine, își amintea că acele vorbe le-a primit ca și cum ar fi sunat din cer.”
Sfântul Ignatie Teoforul, Epistole (către magnezieni), Cap. XIV, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 203
„Pomeniți-mă în rugăciunile voastre, ca să am parte de Dumnezeu.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu