„Rugul Aprins“, mărturisire şi rugăciune în duhul Ortodoxiei

La Biblioteca Sfântului Sinod de la Mănăstirea Antim s-a desfăşurat, în perioada 17-18 noiembrie, Simpozionul comemorativ „Rugul aprins, mărturisire şi rugăciune în duhul Ortodoxiei“. Evenimentul a fost prilejuit de împlinirea a 100 de ani de la naşterea părintelui arhimandrit Sofian Boghiu şi 10 ani de la trecerea sa la Domnul, dar şi a 50 de ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui ieroschimonah Daniil Sandu Tudor. Simpozionul a fost organizat de Patriarhia Română, Arhiepiscopia Bucureştilor, Biblioteca Sfântului Sinod,  Mănăstirea Antim şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Simpozionul a fost precedat de săvârşirea unei slujbe de pomenire pentru membrii grupului „Rugul Aprins“, în biserica Mănăstirii Antim, sâmbătă, 17 noiembrie. Slujba a fost săvârşită de către Înalt Preasfinţitul Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, împreună cu Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi mai mulţi clerici participanţi la simpozion şi din obştea mănăstirii. La finalul slujbei de pomenire, IPS Mitropolit Serafim a vorbit credincioşilor prezenţi despre rolul pe care l-au avut membrii grupului „Rugul Aprins“ în revitalizarea duhovnicească a neamului românesc în timpul regimului comunist, referindu-se în mod special la părintele arhimandrit Sofian Boghiu şi la părintele ieroschimonah Daniil Sandu Tudor: „Părintele Sofian Boghiu şi părintele Daniil Sandu Tudor au fost nişte oameni ai lui Dumnezeu prin excelenţă. Ei au fost şi sunt stâlpi duhovniceşti ai Bisericii noastre şi ai neamului nostru. În perioada comunistă, când Biserica a fost persecutată aspru, aceşti părinţi şi alţii ca dânşii au fost cei care au ţinut cu adevărat evlavia poporului. Dacă ierarhia şi preoţii nu puteau să se manifeste cu totul liber, părinţii aceştia, datorită harului deosebit pe care l-au avut, s-au manifestat în toată libertatea lor. Deşi au fost închişi, chinuiţi şi schingiuiţi, totuşi ei şi-au păstrat până la sfârşit această libertate a Duhului, iar acest fapt a avut o influenţă binefăcătoare asupra Bisericii şi a întregului nostru neam românesc“. Mitropolitul Serafim le-a împărtăşit credincioşilor şi câteva din experienţele personale trăite în preajma părintelui Sofian Boghiu, pe care l-a avut ca duhovnic: „Pe părintele Sofian Boghiu l-am cunoscut personal şi i-am fost, ani de-a rândul, fiu duhovnicesc. La părintele Sofian vă mărturisesc că, atunci când m-am spovedit prima dată, am simţit ceea ce nu am simţit niciodată când m-am spovedit până atunci şi nici de atunci încoace, şi anume, o uşurare sufletească atât de evidentă, încât credeam că nu mai calc pe pământ timp de vreo trei zile“.

Lucrările simpozionului s-au desfăşurat în Sala „Conon Mitropolitul“ a Bibliotecii Sfântului Sinod şi au fost deschise de către Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a transmis organizatorilor şi participanţilor binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preasfinţia Sa a relatat publicului câteva aspecte din viaţa ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor, cel care a iniţiat mişcarea duhovnicească „Rugul Aprins“ de la Mănăstirea Antim, fiind înconjurat de o mulţime de intelectuali şi de părinţi, printre care şi părintele Sofian Boghiu, părintele profesor Dumitru Stăniloae, părintele Benedict Ghiuş, părintele Adrian Făgeţeanu, părintele Roman Braga, părintele arhimandrit Vasile Vasilache, care la vremea respectivă era stareţul Mănăstirii Antim, marele filosof şi teolog Nichifor Crainic, bizantinologul Alexandru Elian, poeţii Vasile Voiculescu şi Paul Sterian, compozitorul de muzică sacră Paul Constantinescu, arhitectul Constantin Joja, profesorul Şerban Mironescu şi mulţi alţi clerici şi oameni de cultură însemnaţi. „Toţi aceşti membri ai «Rugului Aprins» au intrat de timpuriu în atenţia fostei Securităţi, care a urmărit fenomenul şi care a dorit să ia măsuri clare împotriva mişcării, mai ales că, în 1948, conducerea comunistă a făcut o analiză a situaţiei monahismului românesc, mănăstirile fiind socotite ca ultimele cetăţi de rezistenţă ale spiritualităţii româneşti ortodoxe împotriva noului regim ateu dizolvant. Multe mănăstiri au oferit ajutoare, găzduire, sprijin moral, dar şi material luptătorilor din rezistenţa anticomunistă, care face ca poporul român să aibă, astăzi, după căderea «cortinei de fier», această mândrie că la noi s-a manifestat cel mai evident o puternică rezistenţă, care a durat până în 1960“, a spus Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul.

În prima zi a simpozionului au prezentat referate şi mărturii despre membrii „Rugului Aprins“: protos. Vicenţiu Oboroceanu, stareţul Mănăstirii Antim, „Mănăstirea Antim în vremea Rugului Aprins“; ierom. Elefterie Păduraru, egumenul Schitului Cărbuna -Neamţ, „Amintiri despre Părintele Daniil“; dr. Gheorghe Vasilescu, Arhiva Sfântului Sinod al BOR, „Mănăstirea Antim şi Rugul Aprins“; Adrian Nicolae Petcu, consilier CNSAS, „Rugul Aprins în documentele Securităţii“; arhim. Policarp Chiţulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, „Despre biblioteca şi manuscrisele lui Sandu Tudor“; pr. prof. Gheorghe Holbea, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, „Teologia Sfântului Grigorie Palama şi Imnul Acatist al lui Sandu Tudor“; prof. Alexandru Dimcea, pr. lect. David Pestroiu, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, „Imnul Acatist, o epistemologie teologică“; arhim. Mihail Stanciu, Mănăstirea Antim, „Mărturii ale Părintelui Daniil despre Mântuitorul Iisus Hristos - Adevărul, Lumina şi Viaţa Lumii“. De asemenea, au fost citite referatul părintelui Nicolae Bordaşiu, de la Biserica „Sfântul Silvestru“ din Bucureşti, „Mărturie despre Sandu Tudor“, şi cel al prof. dr. Aurelia Mihailovici, „Imnul Acatist - limbă şi stil“.

„Părintele Sofian Boghiu era asemenea unei făclii care arde şi oferă lumină, pace şi bucurie celor din jur“

Ieri, 18 noiembrie, lucrările simpozionului au continuat sub preşedinţia Preasfinţitului Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal. Preasfinţia Sa a evocat chipul părintelui Sofian Boghiu din prisma experienţei personale, pe care a trăit-o în prezenţa celui numit „Duhovnicul Bucureştilor“: „Am avut fericirea să mă aflu în preajma părintelui Sofian timp de trei ani, după întoarcerea mea de la studii din străinătate, din 1999, când vrednicul de pomenire patriarh Teoctist a rânduit să fiu închinoviat în obştea acestei mănăstiri. Îmi aduc aminte cum îl asaltau credincioşii, iar de multe ori noi, vieţuitorii Mănăstirii Antim, eram oarecum nemulţumiţi că nu ne aparţinea nouă în totalitate. Numai în timpul Sfintei Liturghii şi la privegheri, când părintele Sofian stătea în Sfântul Altar şi se ruga neîntrerupt, simţeam că ne aparţine în totalitate. Persoana lui era asemenea unei făclii care arde şi oferă lumină, pace şi bucurie celor din jur. Atunci îl simţeam pe părintele că este împreună cu noi, alături de noi şi pentru noi, aproape în exclusivitate, ca apoi credincioşii, cei care i se mărturiseau, să îl asalteze, să îi ceară binecuvântarea. Jumătate de oră dura drumul de la uşa Sfântului Altar până la uşa clădirii unde îşi avea chilia. Duhul părintelui Sofian, împreună cu a altor părinţi duhovniceşti, s-a imprimat în viaţa şi slujirea Mănăstirii Antim“, a spus Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul.

Părintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarhul cultural al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, a relatat câteva amintiri din perioada studiilor, când a slujit ca ierodiacon la altarul Mănăstirii Antim, unde l-a întâlnit de multe ori pe părintele Sofian Boghiu: „Atmosfera de la Antim era una aparte în peisajul eclesial al Bucureştilor de atunci, în anul de sfârşit al regimului comunist. La slujbele de priveghere din ajunul sărbătorilor şi duminicilor veneau câteva sute de credincioşi care ascultau cu mare atenţie catehezele de la sfârşit, rostite cu delicateţe de părintele Sofian şi cu verb înflăcărat de părintele Petre I. David, slujitor şi el, în acea perioadă, la Mănăstirea Antim. Când nu era prezent arhiereul, părintele Sofian slujea cu mare grijă, folosindu-şi vocea melodioasă în rostirea ecfoniselor spuse cu simţire şi trăire înaltă. După slujbă, părintele Sofian rămânea mult timp în compania ucenicilor, spovedea şi citea rugăciuni pentru toată trebuinţa. La spovedanie oferea sfaturi fiilor duhovniceşti, care erau mulţi la număr, unii dintre ei cu studii şi funcţii importante“, a spus părintele arhimandrit Timotei Aioanei. 

Părintele profesor Constantin Coman, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, unul dintre numeroşii ucenici ai blândului duhovnic de la Mănăstirea Antim, a amintit de mulţimile care se adunau în jurul părintelui Sofian şi de verva care se crea în jurul său: „Cele două «obşti» din jurul părintelui Sofian au fost încercate frecvent de anumite gelozii, pentru că obştea Mănăstirii Antim, în mod firesc, şi-l revendica în exclusivitate, iar «obştea» fiilor duhovniceşti râvnea ca părintele să le aparţină cât mai mult. Îmi aduc aminte că, în ultimii ani de viaţă ai părintelui Sofian, în jurul chiliei sale roiau şi fiii şi fiicele duhovniceşti, şi călugării, încât, aşa cum spune vorba românească despre copilul cu două moaşe, problemele părintelui rămâneau nerezolvate. Părintele Sofian era foarte cuprinzător, era un munte de răbdare. Eu însumi spuneam de multe ori aşteptând la rândul care nu se termina, al celor care aşteptau să se spovedească la dânsul: «De ce nu-l cruţăm?», deşi nu mă consideram pe mine îndreptăţit să lipsesc de acolo“, a spus părintele Constantin Coman.

Tot duminică au mai susţinut referate: arhim. Veniamin Goreanu, consilier administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor, „Părintele Sofian - vrednic slujitor al lui Hristos“; protos. Teofan Popescu, Mănăstirea Putna, „Părintele Sofian, trăirea în duhul Ortodoxiei“; maica Mina Andrei, Mănăstirea Christiana - Bucureşti, „Părintele Sofian-Duhovnicul“; Ovidiu Preotescu, pictor bisericesc, „Despre pictura Părintelui Sofian“; arhim. Mihail Stanciu, Mănăstirea Antim - Bucureşti, „Pr. Sofian Boghiu - un model al păstorului de suflete“.

Expoziţia „Rugul Aprins - sub persecuţia comunistă“

În cadrul simpozionului a fost vernisată şi Expoziţia „Rugul Aprins - sub persecuţia comunistă“, care cuprinde fotografii şi documente despre membrii „Rugului Aprins“, precum şi cărţi sau manuscrise din patrimoniul Bibliotecii Sfântului Sinod care au aparţinut acestora. Exponatele au fost prezentate de Adrian Nicolae Petcu, consilier CNSAS, şi de părintele arhimandrit Policarp Chiţulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod. Potrivit lui Adrian Nicolae Petcu, fotografiile şi documentele expuse provin din arhiva fostei Securităţi, aflate în prezent în custodia Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, şi reliefează activitatea „Rugului Aprins“ aşa cum a fost surprinsă în documentele Securităţii din perioada 1946-1964. (Gheorghe-Cristian Popa, Cristian Bostan)